În cadrul campaniei „Istorii din azil”, lansată de Vocea Basarabiei, fiecare poveste aduce în prim-plan oameni pentru care viața nu a fost niciodată simplă. Dmitrii Tanasov este unul dintre ei. Un fost profesor de limbă și literatură rusă, care la doar 54 de ani a ajuns la azil în urma unui atac cerebral. Astăzi are aproape 70 de ani și își duce traiul printre cărți.
Copilăria care i-a format caracterul
Originar din satul Palanca, Dmitrii Tanasov își amintește cu claritate copilăria, o perioadă în care valorile se formau devreme, iar bunătatea nu era o alegere, ci un mod de a fi.
„Eu am fost singur la părinți. Copilăria am petrecut-o acasă în satul Palanca, cu prietenii din vecinătate. Mă străduiam în copilărie să mă dezvolt cu omenie, să fiu omenos. De mic copil mă trăgeam la oameni deștepți, să am întâlnire cu copii de omenie. Eram mic, dar deja deosebeam răul de bine”, își amintește Dmitrii Tanasov.
Profesor din vocație, nu din obligație
A urmat Facultatea de Filologie și a ales catedra, locul unde și-a dedicat 33 de ani din viață. Pentru el, școala nu a fost doar un loc de muncă, ci o misiune. Energie mai avea, spune el, dar un atac cerebral i-a schimbat radical destinul. Dintr-un om activ, în plină putere, a ajuns dependent de îngrijire, iar lovitura nu a fost doar fizică.
„În spital, medicii îmi spuneau că nu au cu ce trata această boală. Aici m-au pus în mișcare. Medicii foarte amabili, ca niște părinți. Aici am văzut adevărata soră și frate”, spune profesorul.
Legături de familie tot mai fragile și o nouă viață la azil
A fost căsătorit, însă mariajul a durat doar o singură lună. „Familie nu mi-a reușit. Ea a spus că își va căuta alt bărbat. A spus că eu ca bărbat lângă casă eram neputincios și doamna m-a lepădat pe mine și s-a dus și și-a căutat alt bărbat”,
De atunci, Dmitrii Tanasov trăiește mai mult în interiorul propriei lumi. Nu se plânge, dar nici nu mai caută companie.„Lume multă, diferită-i lumea. Nici nu am avut cum. Eu mă strădui mai mult singur. Am timp de toate, de citit, de privit emisiuni, eu la televiziuni moldovenești mă uit. Tovarăși așa ca firea mea, ca înțelepciunea mea eu nu am întâlnit”, a adăugat bărbatul.
Legătura cu membrii familiei care au mai rămas în viață s-a subțiat în timp. „Am verișori și verișoare, din cuibarul nostru, suntem într-o familie, mai mulți nu am. Nu vin că este departe tare. Când mai puteam eu mă mai duceam și îi vizitam. Au familiile lor”, spune fostul profesor.
Povestea lui Dmitrii Tanasov este despre o formă tăcută de rezistență. În ciuda bolii și a singurătății, el a rămas același om care, încă din copilărie, știa să distingă binele de rău. Astăzi, în azil, își trăiește viața simplu și cu demnitate.
Află întreaga poveste de viață a fostului profesor în reportajul de mai jos:
Menționăm că, în preajma sărbătorilor pascale, Vocea Basarabiei a lansat campania socială „Istorii din Azil”. Aceasta este dedicată celor lăsați, poate prea des, în umbră, dar care au nevoie de sprijinul nostru.
Primele patru povești din cadrul campaniei pot fi descoperite AICI. Dacă v-au impresionat istoriile eroilor noștri, vă încurajăm să faceți o donație pentru a le aduce o bucurie de Paști. De asemenea, rămâneți alături de Vocea Basarabiei pentru a descoperi și celelalte „Istorii din Azil”.
Împreună putem face diferența!
