Săptămâna aceasta, într-o nouă ediție a emisiunii „Clar Amar” de la Vocea Basarabiei, Octavian Bernaz vorbește despre evenimentele din 7 aprilie 2009.
El subliniază că amintește despre aceste evenimente „nu pentru că este aniversare și trebuie bifată rubrica patriotismului”, ci pentru că, fără această zi, Republica Moldova pe care o știm astăzi probabil nici nu ar exista.
„Era 5 aprilie 2009. Tocmai se încheiaseră alegerile, iar Partidul Comuniștilor obținea pentru a treia oară consecutiv majoritatea, astfel că populația avea deja o supradoză colectivă de comunism cu iz rusesc. Și, dacă te uiți la cifre, tabloul era cam straniu. Listele electorale nu aveau o metodologie uniformă în toată țara: unele secții și-au actualizat datele conform Ministerului Dezvoltării Informaționale, altele au copiat pur și simplu listele din 2005. Așa un copy-paste democratic. Efectul? Cu tot cu exodul masiv al populației, pentru că perioada aceea era apogeul migrației și sute de mii de moldoveni plecaseră deja, numărul total de alegători de pe liste a crescut, cumva, cu 12% față de alegerile din 2005. Oamenii pleacă, listele cresc – logică impecabilă. Și, ca bonus, toată diaspora asta s-a dus peste hotare după ce a gustat destul „comunism” acasă, deci poți anticipa cam în ce parte ar fi votat, not rocket science. Dar, uite că, în toată lumea, existau doar 33 de secții de vot pentru diaspora. Treizeci și trei… față de vreo 300 câte avem azi. Nu trebuie să fii Sherlock Holmes ca să înțelegi de ce susținerea reală a populației nu se reflecta în rezultatul alegerilor”, menționează Octavian Bernaz.
Continuarea analizei poate fi găsită în ediția integrală a emisiunii „Clar Amar” de la Vocea Basarabiei:
