În analiza sa zilnică, Institutul american pentru Studii de Război (ISW) se concentrează pe reacția cercurilor de la putere din Rusia, după atacarea Podului Crimeei în dimineața zilei de sâmbătă, 8 octombrie. Acest atac trebuie analizat în contextul recentelor eșecuri militare ale Armatei Ruse, precum și cu mobilizarea parțială, pentru că toate aceste trei evenimente au generat critici din ce în ce mai directe la adresa președintelui rus, Vladimir Putin, din partea comunității naționaliste ruse pro-război, pe care Putin își sprijină puterea.
Unii comentatori ruși au observat că este din ce în ce mai greu să te raliezi în spatele lui Putin atunci când guvernul său face totul în secret, sau nu reușește să aibă o reacție la incidente majore precum scufundarea crucișatorului Moskva sau eliberarea luptătorilor de la Azovstal. Alții spun că dacă Putin nu ripostează acum, explozia podului de peste strâmtoarea Kerci va fi percepută ca „slăbiciune”
Critica directă împotriva lui Putin din partea acestei comunități este aproape fără precedent, observă ISW, în condițiile în care bloggerii militari și alte personalități naționaliste continuă să-și exprime sprijinul copleșitor pentru obiectivele lui Putin în Ucraina și au pus până acum eșecurile pe seama comandamentului militar rus sau a Ministerului rus al Apărării.
În același timp, alți naționaliști ruși, propagandiști și oficiali, dau vina pe serviciile de securitate sau pe Ministerul Apărării din Rusia, fenomen care, spune ISW, erodează regimul lui Putin pe termen lung, chiar dacă Putin se poate folosi pe termen scurt de Ministerul Apărării ca de un țap ispășitor.
Ministerul Apărării este acum criticat deschis, la televiziunea de stat, unde propagandistul Vladimir Soloviov, unul dintre cei mai duri susținători ai războiului, a spus că acesta este capabil „doar de declarații inutile, în loc să recâștige efectiv inițiativa pe câmpul de luptă”.
ISW mai observă că vocile propagandei Kremlinului nu par totuși a avea acum o linie comună, așa cum se întâmplă de obicei. Unii cer ca Armata Rusă să retalieze cumva explozia podului Kerci, prin atacarea infrastructurii ucrainene. Alții cer “schimbări radicale, rapide și urgente” în Rusia.
“Putin nu poate face singurul lucru pe care îl cer cei mai duri dintre susținătorii săi – nu poate câștiga războiul. Schimbarea comandanților superiori nu va rezolva problemele sistemice care au împiedicat operațiunile, logistica, industria de apărare și mobilizarea Rusiei, încă de la începutul invaziei. Țapii ispășitori pot abate criticile de la Putin doar pentru un timp. (…)
O eventuală escaladare a războiului, fie convențională, fie nucleară, nu poate nici ea rezolva această problemă a lui Putin. Indiferent că forțele ruse își vor extinde atacurile convenționale asupra centrelor urbane ucrainene sau a infrastructurii critice, sau dacă Putin este dispus să folosească arme nucleare tactice împotriva Ucrainei, el nu poate decât să spere că astfel ar opri contraofensivele ucrainene, dar numai pentru un timp.
Astfel de atacuri nu vor permite forțelor sale să cucerească Ucraina și să atingă obiectivele pe care le cer naționaliștii ruși pro-război. Dar s-ar putea să declanșeze un răspuns militar occidental, care ar valida teoriile linie dure din elita de la Moscova, cum că Rusia se luptă de fapt cu NATO, nu cu Ucraina. O astfel de validare ar veni la pachet cu prețul distrugerii puterii militare care i-a mai rămas Rusiei.”
