Scrutinul din acest an, cumulat cu buclucașul referendum privind modificarea constituției (astfel încât să consfințească drumul ireversibil al Republicii Moldova spre Uniunea Europeană) a stârnit talazuri comparabile cu valurile celor mai nestăpânite furtuni oceanice. Din curiozitate, m-am uitat pe Internet să văd cum arată topul uraganelor ce zburlesc hojma învelișul acvatic al Pământului. Cea mai mare furtună din Oceanul Atlantic s-a produs în anul 1789. Marele Uragan – acesta-i numele său de condică – a făcut 22 de mii de victime. În Oceanul Indian, întâietatea o deține ciclonul Bhola care a făcut ravagii în Bangladesh și India în anul 1970 cu un scor macabru de minim 300 de mii de pătimiți. Pe locul doi din clasamentul occidental figurează Uraganul Mitch.
Pe locul trei s-a situat furtuna din anul 1900 căreia i s-a dat numele Galveston. Pe locul patru e uraganul de la New Orleans, care a fost cel mai păgubos din istoria Statele Unite ale Americii. Iar locul cinci i se atribuie furtunii care a lovit statul Florida în anul 1935 chiar de Ziua Muncii. De unde i se trage și denumirea de catalog – Uraganul de Ziua Muncii. E ultimul care a scăpat neporeclit cu prenume omenesc. Ulterior, în a doua jumătate a secolului XX, furtunile capătă nume umane, iar între 1953 și 1978 entitatea mondială care se ocupă de monitorizarea fenomenelor climatice a atribuit uraganelor doar prenume feminine. Încerc să-mi imaginez cele două tabere în care s-au împărțit atunci femeile din toată lumea. Prima trebuia să fi fost mândră tare că cele mai dezastruoase, mai năvalnice fenomene climatice purtau nume de femei. Ceea ce răzbuna misoginia rudimentară a omenirii, de care, din păcate unele state și regiuni întregi nu s-au vindecat nici în secolul XXI. Cealaltă tabără, a pacifistelor, chit că se opunea asocierii cu enormele daune și numeroasele victime cauzate de uragane, mai și poreclite cu tandrețe și supușenie tribală în fața imensității și imprevizibilității demonice. Stilistică împrumutată de la șamani și vrăjitoare, ceva mai avansate decât baba de la Etulia, dar tot pe acolo, care pretind că se pricep să pună căpăstru (zăbale) destinelor dezlănțuite aiurea și forțelor oculte ce caută jertfa, adulmecă mirosul fricii și nesiguranței.
Cum zice proverbul, cine seamănă furtună, e strivit de uragan. Când și de ce s-a renunțat la practică discriminatorie de folosire doar a numelor femeiești nu am putut să aflu. Nu am detectat nici sistemul de selectare a numelor masculine ce s-au întovărășit, bine-merci, cu cele feminine. Katrina în competiție cu Harvey, Hugo luându-se la întrecere cu Sandy, Nina de o teapă cu Nargis, etc., etc. În acest an, uraganul politic de la noi, pe cale să se astâmpere, sperăm cu toții, mai curând că va rămâne în memoria colectivă cu un nume de condică feminin. N-am să-l rostesc. Mai suntem în campanie.
Dar fiecare din taberele și găștile concurente se va închina și va aduce ofrande propriilor mascote onomastice, pe care le va împrospăta și le va rebrandui, cum zic experții în marketing, la anul pe vremea asta, la următorul scrutin parlamentar. Iar cineva mai inventiv poate chiar va reuși să-și strecoare prenumele pe lista alcătuită de Organizația Meteorologică Mondială, cea care ține evidența uraganelor și cicloanelor de proporții.
Că doar nu-i un capăt de țară. Dacă cineva eliberează deja titluri de proprietate pentru parcele rezervate pe planeta Marte, nu m-aș mira să poate fi găsit un te miri ce conțopist, care să facă rost de un loc pe lista numelor de uragane. Vă imaginați ce putere (de convingere) ar avea furtuna Maia sau uraganul Renato?!.
******
