Antiteze cu Iulian Ciocan
Comisia Electorală Centrală a publicat pe 9 august lista partidelor și organizațiilor social-politice care au dreptul să participe la alegerile locale din octombrie în câteva localități. Știam că sunt multe, dar nu mă așteptam totuși să fie 55.
Pandemia, inflația și războiul din Ucraina au modificat multe lucruri, nu și numărul mare de partide moldovenști. Firește, suntem o țară liberă și nimeni nu are dreptul să limiteze dorința moldovenilor de a crea formațiuni politice. Altceva ridică serioase semne de întrebare: dar oare CEC a verificat bine numărul real de membri ai tuturor partidelor și ce avantaje ne oferă existența atâtor formațiuni?
Dacă arunci o privire mai atentă asupra listei cu pricina, poți să fii copleșit de o mare confuzie. Bunăoară, te întrebi care o fi diferența dintre Partidul Socialiștilor din R. Moldova și Partidul Popular Socialist din Moldova. E de presupus că nu toți știu diferența dintre Partidul NOI și Partidul AI NOȘTRI. Te mai poți întreba ce îi desparte pe cei din Partidul Progresului Național de membrii Partidului Societății Progresiste. Și ai nevoie de investigații ca să înțelegi de ce Partidul Verde Ecologist și Partidul Pentru Oameni, Natură și Animale nu sunt împreună. Am aflat că acesta din urmă se ocupă de protecția animalelor vagabonde, dar chiar și așa, parcă ar putea fi alături de ecologiști.
Există formațiuni care nu se prea aud, sunt într-o obscuritate densă. Și având noi, moldovenii, atâtea probleme de vreo doi ani de zile, parcă te-ai aștepta ca toate aceste 55 de partide să-ți ofere soluții sau cel puțin sfaturi. Dar, din păcate, unele tac mîlc. E chiar de-a dreptul regretabil. Un partid politic trebuie să trăiască mereu cu grijile oamenilor, nu?
