Astăzi se împlinesc 211 ani de când estul Moldovei istorice, provincie denumită ulterior Basarabia, a ajuns pentru prima dată sub influență rusească. Pe 16 mai 1812, în urma unui tratat dubios, semnat la București, Imperiul Rus a anexat teritoriul dintre Prut și Nistru al Principatului Moldovei, înțelegere ce a pus capăt războiului ruso-turc început în 1806.
Actul de anexare a Basarabiei de către Imperiul Ţarist, potrivit istoricilor, a fost unul fraudulos, deoarece încălca normele internaționale de drept valabile la acel moment. Istoricii consemnează că Pacea de la București nu a fost decât o înțelegere secretă și dubioasă dintre delegațiile ruse și otomane.
Din 1812, românii basarabeni au fost supuși unui proces amplu de deznaționalizare, dar și de o stagnare economică, socială și culturală. Chiar dacă în primele două decenii, autoritățile țariste au oferit o autonomie provinciei anexate, la scurt timp Basarabia a fost reorganizată în gubernie, iar populația a început să fie supusă unui proces de rusificare.
Ruperea provinciei din trupul Moldovei istorice a făcut ca populația dintre Prut și Nistru să nu participe la procesele de consolidare a statului național România, cu excepția sudului Basarabiei (județele Cahul, Bolgrad și Ismail), care între 1856-1878 a fost parte a Principatelor Unite. Basarabia a rămas gubernie rusească peste 100 de ani. În 1917, provincia și-a declarat autonomia și s-a denumit Republica Democrată Moldovenească, unindu-se un an mai târziu cu Regatul României.
În 1940, regiunea a fost ocupată de Uniunea Sovietică și ciopârțită, sudul și nordul provinciei fiind oferite Ucrainei.
