În 1831, o erupție vulcanică masivă a avut loc, care a avut un impact semnificativ asupra climei globale, răcind temperaturile medii anuale din emisfera nordică cu aproximativ 1 grad Celsius. Aceasta a fost una dintre cele mai puternice erupții vulcanice din secolul al XIX-lea, iar efectele sale climatice s-au resimțit pe o perioadă îndelungată. Deși data erupției a fost cunoscută, locația exactă a vulcanului care a provocat această catastrofă a rămas un mister timp de aproape două secole.
Recent, însă, cercetătorii au reușit să rezolve această enigmă, identificând vulcanul ca fiind Zavarițki, situat pe insula Simușir din arhipelagul insulelor Kurile, o regiune disputată între Rusia și Japonia. Aceasta este o zonă izolatată, unde nu trăiesc oameni și care nu este ușor monitorizată. Înainte de această erupție, ultima activitate vulcanică semnificativă a fost înregistrată în anul 800 î.Hr. La acea vreme, erupțiile vulcanice din regiune nu fuseseră raportate corespunzător, iar misterul legat de sursa erupției din 1831 a persistat.
Cercetătorii, folosind geochimie, datare radioactivă și modelare computerizată, au reușit să lege erupția de Zavarițki, analizând probe de gheață din Groenlanda și examinand izotopii de sulf, cenușa și fragmentele de sticlă vulcanică depuse între anii 1831 și 1834. Aceste descoperiri au schimbat viziunea științifică, confirmând că erupția nu a avut loc într-o zonă tropicală, cum se crezuse anterior, ci într-o regiune îndepărtată din nord-vestul Oceanului Pacific.
Erupția din 1831 a avut consecințe climatice globale. Acesta a fost un moment important în perioada numită „Mica Ere Glaciară”, o perioadă de răcire climatică care a durat între secolele 14 și 19, și care a provocat scăderi semnificative ale temperaturilor medii pe tot globul. Efectele erupției au dus la condiții de vreme mai reci și mai uscate în emisfera nordică, iar aceasta a fost însoțită de foamete și dificultăți economice în regiunile afectate, inclusiv în India, Japonia și Europa, impactând milioane de oameni.
De asemenea, cercetătorii au identificat și alte erupții vulcanice majore din acea perioadă: Muntele Tambora din Indonezia în 1815 și vulcanul Coseguina din Nicaragua în 1835. Totuși, vulcanul care a provocat erupția din 1808-1809 rămâne necunoscut.
Descoperirea vulcanului Zavarițki subliniază pericolele activității vulcanice în zone izolate, care sunt adesea slab monitorizate, dar pot avea efecte devastatoare asupra întregii planete. În urma erupției din 1831, multe regiuni au suferit schimbări semnificative ale vremii, iar prognozele vulcanice rămân dificile în aceste zone izolate. Aceasta subliniază importanța monitorizării vulcanilor din regiunile greu accesibile, deoarece erupțiile mari pot afecta întreaga planetă într-un mod pe care omenirea nu este întotdeauna pregătită să-l înfrunte.
