Dopamina este o substanță chimică și se găsește în mod natural în corpul uman. La nivel cerebral, este produsă de un grup de celule nervoase din centrul creierului unde acționează că un neurotransmițător, ceea ce înseamnă că transmite semnale între celule nervoase. În funcție de zona din creier unde acționează, dopamina are roluri importante și diverse, de la controlul mișcării, până la răspunsul emoțional.
Funcțiile vitale cerebrale cum ar fi memoria, învățarea, concentrarea și starea de dispoziție sunt influențate de concentrația de dopamină din creierul unei persoane. Când simți plăcere este pentru că există o creștere a secreției de dopamină în creier.
Neurotransmitatorul este eliberat în cantitate mare și atunci când persoana anticipează că ceva plăcut urmează să se întâmple, având un rol esențial în sistemul de recompensare și motivație. Dopamina îndeplinește aceste funcții importante, în ciuda faptului că reprezintă doar un procent mic – sub 1% – din neuronii creierului.
Echilibrul adecvat al dopaminei este vital pentru starea de bine atât fizică, cât și mintală. Un deficit de dopamină poate determina anumite afecțiuni medicale, cum ar fi depresia și boală Parkinson.
La nivelul creierului, dopamina este un neurotrasmitator – o substanță chimică eliberată de neuroni care transmite semnale către alte celule nervoase. Există mai multe căi dopaminergice implicate în: Comportamente care au la baza recompensă; Controlul activității motorii a sistemului nervos; Controlul eliberării unor hormoni (inhibă prolactina)
Realizarea unor funcții cognitive importante: atenție, învățare, memoria de scurtă durata; Reglarea stării de dispoziție; Procesarea durerii; Somn și visare. În afară sistemului nervos, dopamina funcționează că hormon: este sintetizată la nivel local și acționează în proximitatea celulelor unde este eliberată.
Efectele periferice ale dopaminei sunt: la vase de sânge – vasodilatator; Rinichi – modulează excreția de sodiu și crește volumul de urină eliminat; Tub digestiv – reduce motilitatea intestinală și protejează mucoasa; Pancreas – inhibă secreția de insulină; Sistem imunitar – reduce activitatea limfocitelor.
