Filmele lui le cunoaşte o lume întreagă. Regizorul Emil Loteanu ne-a părăsit într-un mijloc de april înfloritor acum 20 de ani, la vârsta de doar 66 de ani.
Un Mare artist, născut în 1936 la Clocușna, pe atunci în Regatul României, care a iubit nespus de mult Moldova, a cutreerat lumea, s-a stins peste hotare şi a rămas să odihnească somnul de veci într-un cimitir din Rusia… Dacă ar mai fi fost în viaţă, Maestrul Emil Loteanu ar mai fi reușit să creeze atâtea poeme cinematografice! Parcă-l vedem aevea- mereu energic, mereu elegant îmbrăcat cu gust, cu tradiționala sa eşarfă pusă la gât pe sub cămaşă, în loc de cravată sau papion… ar mai fi scris încă atâtea cărți de poezie, iar cu ocazii speciale – ar fi fost neasemuit de curtenitor cu femeile frumose, sau ar fi fost la fel de volubil, folosind metafore, fraze înaripate, ridicând arar sprâncenele şi gesticulând…
Cu Maestrul Loteanu – un ceai cu o prăjitiură (adora dulciurile nespus de mult) se transforma mereu într-un adevărat eveniment monden. Avea o personalitate atât de pronunțată, un spirit poetic și civic vibrant și durut.
El a fost un mare poet între regizori şi un mare regizor între poeţi. Cred ca este cel care a pus pe peliculă cinematografică poezia existenţială a neamului. Să ne reamintim de cele mai reprezentative opere de artă cinematografică pe care le-a creat Maestrul Loteanu și pe care le-au admirat generaţii întregi, creații, care au încântat o lume întreagă.
Cu filmul “Așteptați-ne în zori”, Emil Loteanu a debutat în cinematografie în (1963), marcând şi debutul marilor actori Sandri Ion Şcurea, Ecaterina Malcoci, Dumitru Caraciobanu, Nina Doni.
În poeticile “Poenele Roşii” din 1966 au debutat alte 3 stele ale ecranului – Svetlana Toma, Grigore Grigoriu şi Victor Voinicescu.
1968 – Filmul “Această clipă”, cu care Emil Loteanu câştigă Premiul II la Festivalul de filme de la Minsk din 1970.
Anul 1971 ne aduce “ Lăutarii” – o poveste despre rapsozii basarabeni, care, vorba unui personaj – “mergeau la moarte, ca la nuntă”. “Lăutarii” au cucerit multe premii, inclusiv Scoica de aur la San Sebastian, Marele Premiu în Italia, Nimfa de aur la Neapole şi premiul spectatorilor și al presei la Milano.
În 1976, la studioul rus „Mosfilm”, Emil Loteanu filmează “O şatră urcă spre cer” – o altă poveste cenematografică despre viața țiganilor de la începutul secolului al XX-lea. Şatra câştigă Scoica de aur la de la San Sebastian (1976); premiul pentru regie la Belgrad, pentru cel mai bun film la Praga şi un premiu la Paris.
1978 – “Blânda şi tandra mea fiară” , o ecranizare a nuvelei „O dramă la vânătoare” de Anton Cehov. Protagonista Galina Beleaeva devine ulterior soţia maestrului.
Urmează “Anna Pavlova “ care a câştigat o serie întreagă de Grand Prix-uri , inclusiv petru coproducţie – cu Anglia, Franţa, Cuba şi Germania.
În 1986, revenit în Moldova, realizează filmul artistic televizat “Luceafărul” – un omagiu adus marelui Eminescu…
În 1993 Emil Loteanu filmează „Găoacea”. Iar în primăvara anului 2003 – Maestrul Loteanu a reuşit să filmeze doar un singur cadru din ultimul său film, întitulat „Iar”.
E un cadru mistic și semnificativ – o cruce ce arde pe o insulă… prin care marele artist îşi anticipează, ca şi cum sfârşitul.
Emil Loteanu a turnat și filme documentare, a fost inițiatorul creării la Chişinău a Teatrului Actorului Universal, fapt pentru care a mers prin republică în căutarea talentelor. Pentru că îl durea ce se întâmplă în republică, Emil Loteanu a candidat la funcția de Președinte al RM. Pe întreg parcursul vieţii POEZIA l-a însoțit mereu. Despre creaţia maestului Loteanu a spus bine o simplă admiratoare a dumnealui – „Ecranizările lui Loteanu arata oameni boemi, care iubesc, vibrează si mor zâmbind…”
Emil Loteanu a încetat din viață la data de 18 aprilie 2003, la Moscova, fiind înmormântat în cimitirul Vaganova.
