Bine v-am găsit! Astăzi vă propun niște puncte de vedere extrem de valoroase, pentru că le va expune un om care pricepe în mai multe domenii, a dovedit asta pe parcursul carierei care încă este în ascensiune și o să tot fie. Este Igor Munteanu, Excelența Voastră, ambasadorule Igor Munteanu, pentru că a reprezentant diplomația moldovenească în Statele Unite. Eu îl cunosc de când împreună cu Dorin Tudoran încerca să împământenească democrația și sistemele electorale în Republica Moldova, în zorii democrației și ai statalității…
Igor Munteanu: Vă mai aduceți aminte expresia înaripată a lui Dorin Tudoran „Democrația nu crește în copaci”?
Vocea Basarabiei: Da, era trecută pe o placardă, mie tare mult mi-a plăcut, o țin minte, cu niște ochi acolo în loc de frunze. Igor Munteanu este cunoscut și pentru IDIS „Viitorul”, un think tank, o instituție care a promovat politici publice cu tărie și cu încredere și a avut analize, și are analize, face sonde serioase în diferite domenii. Igor Munteanu și-a acreditat imaginea de politician, mai nou, este în fruntea unui partid, dânsul o să ne vorbească, dacă o să considere necesar. Dacă tot ați pomenit de acele vremuri când Dorin Tudoran încerca să vadă cum e cu democrația în Moldova, a reușit ceea ce v-ați propus atunci în urmă cam cu 30 de ani? Este terenul moldovenesc, al Republicii Moldova propice pentru așa ceva, pentru că în unele zone estice liderii spun că democrația nu-i pentru noi, lăsați-ne noi să facem o democrație suverană cum o înțelegem noi. Ce spuneți despre democrația moldovenească?
Igor Munteanu: În primul rând, vă mulțumesc foarte mult pentru invitația generoasă de a participa pentru prima dată la un live, înțeleg, sau la o emisiune care va fi transmisă pe postul dvs. de televiziune, îmi face onoare.
Vocea Basarabiei: La Vocea Basarabiei, că la Europa Liberă ne-am tot întâlnit.
Igor Munteanu: La Vocea Basarabiei… Și sigur, capacitățile dvs. de a iscodi oamenii sunt cu adevărat relevante, sper să avem o discuție clarificatoare pe foarte multe chestiuni, inclusiv pe dimensiunea politică, dar și pe originile interesului nostru pentru viața politică, viața publică. Să încep de la afirmația că democrația nu poate fi găsită pe site-ul guvernamental lemne.md, ea nu crește în copaci, ea trebuie să fie răsădită și crescută cu foarte multă atenție, pentru că substratul sau solul din care crește această democrație este, cu siguranță, îmbibată cu memoria nostalgiilor sovietice, este îmbibată de reziduurile unui autoritarism de tip provincial și parohial în care domină instinctele liderilor autoritari și ale unei educații democratice incipiente, asta explică…
Vocea Basarabiei: Vă întreb chiar aici, ce facem cu ei? Ați pomenit niște reziduuri, niște straturi pe care le avem, ce facem, așteptăm să moară de la sine?
Igor Munteanu: Dintr-o perspectivă strict teoretică, nu putem să lăsăm pe nimeni în urma noastră, no one left behind, cum spun americanii, trebuie să-i ducem împreună cu noi spre lumină și spre deschidere, spre societate deschisă, spre valorile liberal-democratice, care deschid accesul la educație, la servicii de sănătate.
Vocea Basarabiei: Dar durează, 30 de ani nu au fost suficienți ca să…
Igor Munteanu: Și creșterea unui copil de asemenea durează, dar trebuie să aibă perioada de naștere, de maturizare, de altoire a simțurilor și valorilor în care crede familia în care se naște acest copil. Și democrațiile, de exemplu, ca o construcție organică a tradițiilor, dar și, probabil, ale unui cod genetic au nevoie de oblăduire, de asta contează atât de mult școala națională și de asta contează ca această școală și instituțiile guvernamentale să fie păstorite de oameni cu dedicație, nu doar de mercenari, tehnocrați, care vin și pleacă atunci când salariile nu le convin. Din acest punct de vedere, orice națiune, orice populație organizată sub forma unei comunități politice are nevoie de dascăli și de campioni ai schimbărilor, campioni care, de exemplu, atunci când vine o nevoie, cum este războiul din Ucraina, își iau curajul în mâini și dau direcție apărării, rezistenței naționale, cum o face președintele Zelenski. În ciuda tuturor pronosticurilor care s-au făcut în adresa lui până la intrarea în funcția de președinte al Ucrainei și după începerea acestui război, după 24 februarie, toate pronosticurile erau în defavoarea lui, toate pronosticurile îl pictau în culorile unui clovn care va capota, va pleca din țară și, evident, un regim de ocupație se va instala în toată Ucraina și va absorbi această națiune. Vedem că, în ciuda pronosticurilor și a sarcasmului cu care au privit ascensiunea politică a unei persoane care nu avea nicio treabă cu viața politică, urmărea de la distanță cu foarte mult umor, sarcasm și cinism, a devenit un simbol al rezistenței ucrainenilor. Orice națiune are nevoie și trebuie să-și cultive asemenea personalități la nivelul politicienilor, dar și la nivelul dascălilor, al celor care, în ciuda greutăților, creează coridoare de lumină și însuflețire pentru restul populației.
Vocea Basarabiei: Eu îndrăznesc să-l compar cu Reagan, dar acesta e un subiect separat, nu intrăm în cotlonul acesta. Revin la întrebarea mea – dacă moldovenii au înțeles avantajele democrației, dacă nu cumva noi suntem împiedicați de aceste reziduuri cu care noi umblăm cu mănuși albe, dar Zelenski a zis enough, e adevărat, pentru că a venit războiul, a dat Putin peste el, dar nu cumva iată democrația este neputincioasă, nu are soluții mai mult sau mai puțin eficiente, astfel încât în trei decenii deja să putem spune: noi ne mișcăm încolo și mișcarea este ireversibilă?
Igor Munteanu: Spiritul meu ideologic mă face să vă contrazic.
Vocea Basarabiei: Vă rog! Și eu o să vă contrazic.
Igor Munteanu: Sigur, acesta este spiritul democrației și al pluralismului, dar, din punct de vedere ideologic, nici o națiune nu se naște mai prejos sau – cum să zic? – mai incapabilă de beneficiile democrației participative moderne. Fiecare națiune își dorește să urmeze căi legale, predictibile care să o scoată la lumină și, din acest punct de vedere, plămădeala sau aluatul din care noi ne naștem, această fuziune din rubedenii, de rude, de sânge, de memorii istorice, de cultură, de civilizație ne face eligibili la un model mult mai avansat decât avem în acest moment în Republica Moldova. Respectiv, aspirațiile noastre se leagă de un model european în care noi ne contopim și ne revărsăm în fluviul care se numește civilizație românească și civilizație europeană. Pe de altă parte, spiritul meu analitic ar trebui să sune clopoțelul și să vă spună, și să vă transmită și dvs., dle Botnaru, că moldovenii sunt pe alocuri leneși, sunt destul de acomodativi situației, circumstanțelor…
Vocea Basarabiei: O știm de la Neculce…
Igor Munteanu: Sunt sub vremi sau acceptă să fie sub vremi în loc de a se organiza în mod disciplinat pentru ca să înfrunte dușmanul. Dacă vă aduceți aminte, era o descriere din cronicile săsești ale lui Johannes Zomel din 1474, în care spunea că moldovenii sunt foarte viteji, dacă ar avea o bună organizare și disciplină ar fi cea mai bună armată a lumii, pentru că sunt curajoși, sunt de neînfrânt într-o bună organizare, dar pentru că nu au această organizare preferă să fugă de boieri în Codru, acolo unde pot să domnească în legile lor, spunea Johannes Zomel în 1474 și spunea foarte multe lucruri…
Vocea Basarabiei: Deci, haiducia moldovenească e celebră, dar iarăși mă întorc la întrebarea – ați spus că orice națiune se naște cu această necesitate genetică, eu am să vă contrazic, belarușii nu arată asta, rușii cu atât mai mult, dar, treaba lor, noi, europenii, în momentul în care noi ne confruntăm, de fapt, cu lucrători, nu vreau să intru în tot felul de teorii, dar e vizibilă chestiunea asta că imperiul acesta rusesc investește și lucrează pe acest teren împotriva dorinței firești a moldovenilor de a intra în familia europeană, românească etc. Deci, discernământul acesta al politicienilor, în primul rând, dar și al cetățeanului simplu, al administratorilor este pus la încercare. Oare nu vedem noi unde ni se sapă groapa și să nu călcăm pe greblă?
Igor Munteanu: În primul rând, o comunitate politică, și încerc să evit termenul de națiunea moldovenească, națiunea civică ș.a.m.d., o comunitate politică, cum este Republica Moldova, nu s-a născut prin consens, au existat foarte multe curente care au avut alte proiecte geopolitice pe care ar fi dorit să le continue și, la urma urmelor, națiunea este un referendum de fiecare zi, cetățenii, indivizii, decid dacă mai sunt parte dintr-un corp politic sau, de exemplu, își iau traista pe spate și pleacă în altă țară.
Vocea Basarabiei: Apropo, economic sau politic contează mai mult acest vot?
Igor Munteanu: Contează ambele, pentru că, de exemplu, tinerii care pleacă în acest moment din Republica Moldova nu pleacă pentru că nu ar avea un salariu confortabil de peste 3.000 de euro în domeniul IT-ului în care se pricep…
Vocea Basarabiei: Dar și la șantiere au salarii bune…
Igor Munteanu: Dar pleacă pentru confortul, stabilitatea, instituțiile care sunt deschise și acoperă serviciile de bază ale cetățenilor, predictibilitatea politică este mai atractivă în alte modele democratice. Dar, revenind la ceea ce spuneați dvs., sigur că nu ar trebui probabil să cârtim împotriva felului în care codul nostru genetic este setat, ci putem să spunem mai simplu, pentru ca lumea să ne înțeleagă. Există, într-adevăr, un anumit volum de resurse alocat pentru ca moldovenii să se trezească, să pășească cadențat în ritmul modelului cultural pe care Uniunea Europeană îl profesează, asta înseamnă inclusivitate, democrație, performanță economică după legi predictibile, în care nu există un Lukașenko, care să bată cu pumnul în masă și să restabilească colhozurile. Și există de cealaltă parte o cantitate uriașă de resurse care se alocă pentru curentele de opinie care încearcă să mențină în chingile modelului preferat de Federația Rusă, și războiul din Ucraina este doar o reflecție a unei intensități a acestui curent de opinie.
Vocea Basarabiei: Dar înainte de asta am avut Transnistria, și insist, rușii atât de elegant sau sovieticii au bătut un cui al lui Pepelea și au zis: „Dle, noi la orice oră o să venim aici să punem căciula, să scoatem căciula” și s-a dovedit a fi neputincioasă Republica Moldova, Europa întreagă, OSCE-ul, americanii stau și se uită la cuiul lui Pepelea, care, de fapt, ne ține pe loc.
Igor Munteanu: Acum, cu permisiunea dvs., haideți să trecem la partea politică, exact era momentul. Această regiune separatistă funcționează în continuare ca un cui al lui Pepelea datorită complicității, cinismului politicienilor de la Chișinău și circumstanțelor care nu au fost favorabile emancipării Republicii Moldova. Pot să le explic pe fiecare în parte: complicitatea asta înseamnă acordurile semnate pe sub masă sau în condiții netransparente între președinții de stat care s-au perindat după ‘91…
Vocea Basarabiei: Începând de la cel din ’92, cu șampanie și Smirnov?
Igor Munteanu: Inclusiv cu un președinte de stat care a adormit cu fruntea în salata Olivie de pe masa celor doi președinți. Continuând cu negocierea unui acord de păstrare a GOTR-ului, a trupelor Federației Ruse, fără un statut special, cu o formulă evazivă în care nu era clar, de exemplu, după ce standarde va funcționa CUC, după ce standarde va funcționa Misiunea de Pacificare, cine va avea grijă de depozitele uriașe de muniții, în ce măsură va exista o inspecție autorizată internațional asupra acestor transferuri de armament. Deci, aceste lucruri au dat ritmul reproducerii elitelor care erau orientate la Moscova începând cu anul ’94 și revenirea…
Vocea Basarabiei: Paranteză – Braghiș, care spunea că: „hai să luăm măcar bani, dacă tot să rămână” și a stârnit un scandal, era o pistă falsă?
Igor Munteanu: Vă rog să nu-l amintiți pe acest tovarăș ambasador în China, Braghiș, pentru că dl Braghiș a primit decorații din partea președintelui Smirnov pentru merite deosebite în promovarea exporturilor…
Vocea Basarabiei: De asta și vă întreb, atunci când Braghiș a zis „hai să luăm bani”, asta înseamnă să rămână în vecii vecilor, să câștigăm bani pentru asta?
Igor Munteanu: Nu, asta însemna complicitate, asta însemna interesul lui de a rămâne în afacerile dictate de…
Vocea Basarabiei: Am înțeles. Alte forme de complicitate?
Igor Munteanu: Alte forme de complicitate au însemnat, fără îndoială, dorința liderilor și președinților din nomenclatura sovietică de a face pe placul Moscovei, de a căuta soluții acceptate de Primakov, după memorandumul semnat de Primakov-Lucinschi, care presupunea, de fapt, o împărțire a avutului militar al fostei Armate a 14-a, cu Acordul de la Odesa. Evident, asta însemna că deciziile nu erau luate de comunitățile de experți care pricepeau în afaceri militare, ci de doi nomenclaturiști, unul din serviciile GRU, și al doilea din nomenclatura de partid, care înțelegeau mai bine decât restul cetățenilor din Republica Moldova cum se împarte kalașnikov, tunuri, mortiere ș.a.m.d., deci, complicitate, aș continua mai departe cu trocurile de repartizare a banilor din contrabandă.
Vocea Basarabiei: Dar înainte de asta, atunci când Primakov a venit și a impus, de fapt, noțiunea „edinoie gosudarstvo”, partenerii de la Chișinău au făcut-o inconștient, acceptând condiția asta sau complicitatea asta era clară, perspectiva de mai departe?
Igor Munteanu: Complicitatea, din punctul meu de vedere, ținea de familiaritatea dintre Primakov și clanul sau familia Lucinschi, care s-a manifestat ulterior în clonarea mai multor politicieni din aceeași „rigoare morală”, care au deținut după asta poziții importante în armată, după asta poziții importante în Departamentul Privatizării, după asta au existat cele cinci întreprinderi militare, care au fost privatizate în anul 2001-2002 de către concernele militare rusești și până astăzi în Republica Moldova funcționează cinci întreprinderi militare rusești, al căror regim secret nu ne permite nouă sau nu permite nici măcar oficialilor de stat să verifice ce fel de producție generează, cui exportă și care au fost outputurile lor în ultimii 10 ani.
Vocea Basarabiei: Voronin e din aceeași pepinieră?
Igor Munteanu: Fără îndoială, sigur că cu anumite instincte de macho, cu anumite capacități lăudabile de a se impune ca un personaj dur, a fost și ministru de interne, după asta a luat cârma puterii pentru două mandate consecutive. Sigur că acest lucru variază, au fost președinți mai slabi sau mai puternici, în funcție de experiența administrativă, dar toți până la urmă sau majoritatea lor covârșitoare au fost oameni care s-au culcat sub vremi, au încercat într-un fel să rămână buni și pozitivi în raport cu fosta metropolă și n-au încercat să se desprindă, așa cum a făcut-o Lituania cu Grybauskaitė, de exemplu, sau președinții din Estonia și Letonia, descendenți din emigrație, din diaspora, care s-au cultivat și s-au educat în străinătate și care au venit cu altă imagine despre ce fel de națiune reprezintă.
Vocea Basarabiei: Dar tocmai Voronin zice că asta a fost imposibil, mai ales după ce a pus piciorul în prag și l-a întors, vezi Doamne, pe Putin din drum cu avionul…
Igor Munteanu: Din punct de vedere analitic, așa cum foarte mulți comentatori politici pot, de exemplu, să vă descrie cu lux de amănunte, sigur, poți discuta orice. Faptul pe care putem să-l constatăm este că Republica Moldova a rămas ostaticul unor infirmități individuale, personale, iar nomenclatura sovietică, care a avut primele trei poziții de președinte în stat practic 20 și ceva de ani, a condus Republica Moldova pe calea disperării. Asta explică motivele pentru care a plecat cea mai mare parte a populației active, suntem cu o populație în acest moment de 2,6 milioane din 3,9 milioane. Deci am pierdut un milion de locuitori. În ultimii 10-12 ani, această emigrație s-a accelerat din cauza șanselor incredibil de mici de a te afirma pe plan profesional și de a obține recunoașterea calităților tale profesionale în acest stat. (…)
