Firește că sunteți la Vocea Basarabiei din momentul în care ați pornit televizorul, computerul sau telefonul și ați văzut pe fundal Vocea Basarabiei, sigur că vă așteptați duminică la un oaspete drag, interesant și astăzi la sigur n-am să vă dezamăgesc, pentru că am invitat-o pe o veche prietenă de-a mea, care între timp a devenit, oficial, funcționar de stat, secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării, Veronica Arpintin. Și am să încerc să nu rămân doar pe această pârtie a funcției, dar, profitând de ocazie și profitând de vechea noastră prietenie, am să vă întreb, întâi și întâi, dvs. sunteți de etnie ucraineană și în câteva cuvinte vă rog să ne spuneți cum v-ați stabilit în Moldova și cât de puternice sunt rădăcinile cu Ucraina.
Vocea Basarabiei: Și îmi dați voie să fiu așa cum practic eu la fiecare emisiune – sunt provocator și asta-i meseria mea. Sunteți mai mult patriotă a Ucrainei sau patriotă a Moldovei? Și din ce motive, mai ales acum, când Ucraina în mod firesc este ocrotită sufletește de toată lumea și dvs., etnicii ucraineni, cu atât mai mult? Dar spuneți-ne, vă rog, și asta sper să nu se uite ministrul dvs. la aceste răspunsuri și să zică: „A, ea nu-i suficient de patriotă a Moldovei, de ce am luat-o eu în această funcție?”.
Veronica Arpintin: Mulțumesc mult pentru invitație. Întrebarea este destul de provocatoare. De fapt, mama mea îi născută în Ucraina, în regiunea Zaporojie, unde am copilărit și eu. După aceea am absolvit aici o școală cu predare în limba rusă, am mers la Academia de Studii Economice și am făcut studiile în limba română. Pentru mine această întrebare a fost principială, deși în școala unde eu mi-am făcut studiile mai mult ni se spunea, să spunem așa, mai etic, despre simplitatea țăranilor care sunt moldoveni. Dar eu am făcut cunoștință cu…
Vocea Basarabiei: …cu viitorul soț.
Veronica Arpintin: Asta a fost mai târziu, am făcut cunoștință cu literatura și arta și am decis că trebuie să fac studiile în limba română și, de fapt, limba am învățat-o la universitate. N-o cunosc la perfecție, dar mă strădui foarte mult.
Vocea Basarabiei: Dar eu pot să spun că sunteți un exemplu de om care destul de târziu, dar ați însușit limba română și ați făcut-o nu doar din necesități funcționale, da? Ori, cum ați spus mai devreme, pentru că trăind în Moldova, trebuie să știi limba română, nu?
Veronica Arpintin: Asta este foarte corect. În afară de câteva piese și poezii pe care le-am învățat la școală la lecțiile de limba moldovenească, pe atunci, am făcut cunoștință cu opera lui Mircea Eliade, m-am îndrăgostit de această limbă, de fapt, cărțile lui mi-au dăruit această posibilitate. Am decis că limba aceasta este nu aceea ce mi-a fost spus la școală, de fapt, nu este limba de comunicare între oameni fără educație, ceea ce a fost o descoperire foarte mare pentru mine. Eu am învățat și cred că mulți din cei cu care am învățat, noi am crescut într-o altă paradigmă și altă viziune ce ține de alte popoare, doar poporul care vorbea în limba rusă era mai valoros.
Vocea Basarabiei: Mi-ați deschis un oberliht sau o portiță spre acest subiect și nu pot să nu dau buzna acolo. S-a făcut premeditat cumva și se face în continuare premeditat cultivarea acestei atitudini față de limba română și purtătorii acesteia, ținem minte în anii ‘90 când erau bâcălani porecliți, nu cumva cineva în mod intenționat pe vorbitorii de limbă rusă, parțial și pe vorbitorii de bulgară, găgăuză, mai puțin ucraineană, îi ține în ghetoul acesta politic, ca nu cumva ei să părăsească acest ghetou și să devină inutili ciobanii acestui ghetou?
Veronica Arpintin: Eu, fiind contribuabilă a acestui stat și patriotă, aș vrea să spun că noi ar trebui să ne axăm pe o educație mai calitativă, să oferim această oportunitate copiilor, fie la țară, într-un sat din Găgăuzia, un sat din regiunea unde vorbesc limba bulgară sau ucraineană să cunoască limba română în toată splendoarea ei și atunci toate aceste dificultăți, care probabil aveți dreptate că există, vor dispărea, dar la moment cred că noi nu facem de ajuns și în engleză este un așa proverb: „Pentru tango e nevoie de două persoane”. Deci, statul Republica Moldova trebuie să promoveze mai mult cultura, arta, tot ce ține de spațiul cultural românesc, pentru că este un spațiu foarte bogat și să atragem aceste persoane, pentru că deja este foarte bine cunoscut faptul că prin impunere puțin probabil că ne va reuși să sporim consolidarea societății, care este dispersată.
Vocea Basarabiei: Dvs. puneți speranță în artă și cultură împotriva partidelor etnice, care sunt alimentate cu bănărit nu șagă și ne gândim la cineva anume, care – culmea! – a luat și ornamentele dvs. de pe vîșivankă și de pe ia noastră și le-au pus pe un partid politic, și speculează aceste ornamente, dar, de fapt, este un partid antinațional.
Veronica Arpintin: Foarte corectă observația, mai ales ornamentele, or, ornamente etnice sunt similare și în Palestina, de exemplu. Aceste ornamente aparțin tuturor, nu sunt ale cuiva. Eu sunt de acord că poți să dezbini populația și societatea sau chiar și o clasă mică de copii după anumite criterii. Aici rolul nostru este să fim puternici, să fim mai educați, să promovăm lucruri care valorează și care valorează acum și vor valora și peste 50 de ani și să ne axăm pe ceea ce este bun și calitativ. Și arta, după mine, nu contribuie doar la vindecarea rănilor sufletești, dar este și un instrument puternic de consolidare. Eu cred că ne va reuși.
Vocea Basarabiei: Acum eu trebuie să fiu rău și să constat că ați încercat să mă manipulați, ați încercat să mă driblați, cum se zice în fotbal, și să nu răspundeți la întrebarea mea, dar eu o să insist. Patriotă moldoveană sau ucraineană mai mult?
Veronica Arpintin: Vreau să fiu sinceră cu dvs. și cu spectatorii, ascultătorii noștri. Mă doare foarte mult ce se întâmplă în Ucraina, rudele mele sunt într-un oraș aflat sub ocupație, altele sunt în Harkov, unde o rudă a decedat în acest război. Eu vreau să spun că aceasta este o durere pe care nu o poți vindeca și nu credeam că am s-o suport, totodată am născut aici, am crescut aici, ca personalitate m-am format aici, reprezint o combinație de cultură a Republicii Moldova, care este foarte bogată și urmează să fie prețuită mai mult de către fiecare dintre noi, să înțelegem care e valoarea ei adevărată și nu pentru că ministrul Alaiba ne ascultă, sper eu, dar pentru că eu cred așa. Eu sunt patriotă a Republicii Moldova și sunt promotoare de cultură ucraineană.
Vocea Basarabiei: Deunăzi când îmi spuneați că cei care îi așteptau cu pâine și cu sare să vină de pe la Odesa (prin coridorul acesta sudic) rușii, le-ați dori să stea o săptămână în orașul ocupat din Zaporojie acolo unde stau rudele dvs., care nu neapărat erau pro-naționaliști ucraineni, așa înțeleg, și mulți dintre cei care nu s-au evacuat, nu au plecat, au rămas în speranța că sunt de-ai rușilor suportă aceste atrocități? Spuneți-ne în câteva cuvinte așa, un reportaj pentru Facebook în câteva fraze – oamenii pe care îi știți și care vă sunt rude, cum suportă ei acest război, eventual pentru unii care încă mai așteaptă să vină Putin cu trupele?
Veronica Arpintin: Spre regret, aveți dreptate, eu am auzit și de la vorbitori de limbă română, și de la vorbitori de limbă rusă că îl așteaptă pe Putin. Și aici eu cred că segregarea aceasta se face după alte principii deja, nu după principiul limbii vorbite sau de etnie, dar, de fapt, să trăiești pe teritoriu ocupat, să-ți vină soldații cu arme, să-ți bată la ușă că trebuie să le răspunzi și să le arăți…
Vocea Basarabiei: Și să-ți bată la ușă cu patul puștii, nu…
Veronica Arpintin: …să-ți intre în ograda ta, scoțându-ți poarta din balamale și să-ți permită să iei doar cușca cu câinele, să împuște într-o poștăriță, care merge pe o bicicletă just for fun și să râdă – să vezi toate acestea este destul de dureros, este dureros și atunci când o rudă de a ta îți povestește cum a stat o jumătate de an într-un așa-numit lagăr de filtrare. Doar să ascultați cuvintele acestea – „lagăr de filtrare” -, nu vă amintește nimic? Mie îmi amintește și cred că mai multor persoane le amintește. Dar ceea ce este interesant, și probabil știința ne va da un răspuns cândva, și pe teritoriile ocupate sunt persoane care au salutat sosirea soldaților din Rusia, nu-i numesc ruși, pentru că acolo nu neapărat toți sunt de etnie rusă. Este destul de trist acest fenomen, dar pentru mine atestă necesitatea de a reveni la educație și cultură. Lipsa de educație ne duce nu în Evul Mediu, dar în neolitic și paleolitic.
Vocea Basarabiei: Acum, după ce v-am chinuit cu această întrebare, o să vă chinui și mai mult cu o întrebare și mai provocatoare și dificilă. Ați acceptat invitația dlui ministru Alaiba să veniți în funcția de secretar de stat după ce s-au făcut remanieri, ca și cum la un termen când și-au uzat un pic ministerele reputația, adică ați acceptat o misiune, hai să zicem așa, ingrată și poate chiar sinucigașă. De ce? De ce oamenii, în general, vin să conducă un minister într-o situație foarte dificilă? Aici am să-l citez pe un patriot ucrainean, deși nu toată lumea recunoaște calitatea lui. Deunăzi a fost întrebat, a N-a oară, Arestovici de ce vrea să candideze și el a zis: „Dar mie nu-mi place lumea, nu doar Ucraina cum este, lumea în general nu-mi place cum este și eu vreau s-o schimb”. Foarte ambițios, poate cineva l-a crezut, poate nu l-a crezut. Și am întrebarea asta mereu – și la alegeri prezidențiale, și la alegeri parlamentare, și acum la recentele alegeri locale, eu am mereu întrebarea asta: De ce oamenii se duc într-o funcție ingrată, prost plătită, cu dificultăți, îi exceptăm pe cei care știu că o să poată să fure de pe acolo, dar, iată, oamenii cu scaun la cap, ca dvs., de ce acceptă invitația asta să urce pe Golgota?
Veronica Arpintin: E o întrebare destul de dificilă. În primul rând, eu am crezut și cred în continuare în talentul, intențiile și ambițiile dlui Alaiba de a schimba țara, de a contribui la modificarea acestei țări. Eu cred și susțin ideile d-lui, susțin ideile dnei președinte Maia Sandu, eu am crezut că este o oportunitate unică de a contribui la acest proces, pentru că eu cred că pot aduce o valoare prin cunoștințele pe care le am și abilitățile pe care le am…
Vocea Basarabiei: Până la asta, dvs. ați fost la BERD?
Veronica Arpintin: Da, am lucrat la o bancă de dezvoltare și știam, și știu la moment foarte bine unde și cum trebuie să meargă economia Republicii Moldova. Am acceptat o provocare de la dl Alaiba să lucrez într-o echipă de oameni extraordinari, care în toată splendoarea talentelor lor muncesc pentru acest stat. Este foarte dificil, nu știam cât de dificil va fi, cât de mare este responsabilitatea, cât de complicat este să iei anumite decizii, dar nu regret niciodată, pentru că eu simt puterea schimbării și cred că ideile pe care noi le promovăm ca minister, digitalizarea egală cu lupta împotriva corupției, de reglementarea, promovarea economiei verzi, promovarea șanselor egale pentru toți – femei, bărbați, vârstnici, cetățeni din zonele rurale – sunt valorile care ne vor ajuta să construim o economie modernă, ceea ce până acum nu s-a făcut și, mai mult decât atât, nici nu s-a vorbit.
Vocea Basarabiei: Dar pe cine convinge Alaiba când aduce 10-20 de kilograme de hârtie și spune: „Uite, atâta am economisit”? Credeți că omul de la țară, de exemplu, o să aprecieze chestiunea asta că, iată, un copac mai puțin se taie?
Veronica Arpintin: Eu înțeleg întrebarea dvs., dar totuși cred că mesajele respective urmau să ajungă la antreprenori, pentru că anume datorită efortului acestor oameni talentați care au supraviețuit COVID-ului, au supraviețuit șocului economic în urma războiului din Ucraina, republica noastră are capacitatea de a investi și de achita salariile la medici, salariile la profesorii din școli etc. Mesajul urma să ajungă la antreprenori și eu sunt sigură, cel puțin cu cei care eu discut ei apreciază efortul de simplificare, care, de fapt, rezultă nu doar în simplificare, dar în mai puțin stres, în micșorare de costuri, pentru că deja nu mai e nevoie să ții un om care să-ți facă o raportare. Recent a fost publicat și numărul de rapoarte care au fost scoase din teancul acela obligatoriu de documente pe care trebuiau să le facă.
Vocea Basarabiei: Dar, pe de altă parte, tot Alaiba a acceptat introducerea aparatelor de casă, adică nu i-a mai menajat pe micii întreprinzători, dar IMM-iștii care tradițional au forțat autoritățile, de fapt, să le prelungească patenta, să-i lase să spele niște contrabandă pe acolo prin gheretele lor, și cei mai vocali nu erau neapărat cei mai onești, nu întotdeauna coincidea. Deci, Alaiba servește o pastilă amară și una dulce. În sensul acesta, dvs. sunteți doar mama Tereza, dvs. personal, dar și ministerul sau totuși sunteți și cu biciușca, nu doar cu preanikul?
Veronica Arpintin: Ce îmi place foarte mult în echipa noastră e faptul că noi avem anumite valori, care eu cred că sunt foarte corecte. Și una din valorile de bază este că toți trebuie să fie egali, toți trebuie să fie egali la achitarea taxelor, la contribuția la buget, pentru că nici bugetul nu face diferența atunci când doamnele gravide vin la spital și le este oferită asistența medicală sau copiii sunt tratați. Și noi trebuie să fim foarte corecți față de țara unde locuim, simplificarea nu neapărat înseamnă că tu trebuie să fii liber de achitarea taxelor, dar să beneficiezi…
Vocea Basarabiei: Prin asta nu cumva tu îi lași pe oamenii șmecheri, le lași o portiță prea larg deschisă, nu cumva simplificarea presupune sau că nu mai dai voie sanepidului și pompierilor să vină cu controale, nu cumva omul acesta nu are măsurile respective antiincendiare sau nu-și spală mâinile când gătește peștele?
Veronica Arpintin: Foarte corectă întrebare și aș vrea să spun că în toată lumea există un echilibru între metodele de control și ceea ce eu aud foarte des de la ministrul Alaiba este încredere. Noi trebuie să avem încredere în antreprenorii care doresc să-și construiască viitorul lor aici, care nu au părăsit țara, nu au vândut averile și n-au investit în alte țări, fac acest lucru aici și este un pas al statului către antreprenoriat, care eu foarte mult sper că va fi valorificat și în dezvoltarea economică a statului.
Vocea Basarabiei: Dar mai sunt ei, sunt suficient de mulți ca să vă inspire?
Veronica Arpintin: În mediul bancar, de obicei, la astfel de întrebare aș adăuga „suficienți de mulți” în comparație cu ce?
Vocea Basarabiei: Am înțeles.
Veronica Arpintin: Deci, cei care sunt – sunt buni, după mine, sunt patrioți și eu, dacă aș avea această posibilitate, aș înființa un ordin pentru oamenii din antreprenoriat, care nu doar creează joburi, care plantează copaci, care ajută școlile sau secțiile de sport. Apreciez foarte mult acest efort al lor, sunt aceste companii, dar noi le dorim mai multe. Și în acest context efortul de a pune antreprenorul mic pe gânduri: aha, eu trebuie să am un aparat de casă, trebuie să înțeleg ce-i asta debit, credit, trebuie să fac un bilanț, cel puțin în capul meu, am câștigat eu bani sau am pierdut, trebuie să-i număr – aceasta stă la bază, la dezvoltarea unui sistem de creștere pentru viitori antreprenori. Doar așa, într-un sistem unde trebuie să fii corect, trebuie să știi cât ai câștigat, cât ai plătit taxa statului, care va fi pensia ta, ceea ce este foarte important, pentru că am auzit vara aceasta și multe persoane care nu doresc să contribuie la Fondul social, dar totodată doresc pensii mari și nu fac diferență între cei care la fel au muncit, dar au contribuit la bugetul statului și care muncesc în continuare. De exemplu, mama mea a muncit oficial, are pensie și pentru ea nu știu dacă ar fi corect ca o altă persoană care nu a muncit oficial să aibă o pensie la fel, la nivelul pensiei pe care o are mama.
Vocea Basarabiei: Eu vă înțeleg. Și înainte de a continua discuția trebuie să mărturisesc că noi avem, jurnaliștii, și acum, din păcate, se vede de la o poștă, avem un viciu profesional, că noi când discutăm cu cineva, noi neapărat dăm ca la Matrix – pastila albastră, pastila roșie, adică dăm alternative, să spunem, e așa sau e altfel, ceea ce eu recunosc, asta este greșit ab initio. Și eu sunt nevoit să practic același gen de interogatoriu, întrebându-vă în felul următor, dacă, uitați-vă, statul nostru s-a întemeiat pe aspectele spirituale, pe valorile istorice și spirituale și la un moment dat cineva totuși ne spunea: „Fiți atenți, între timp comsomoliștii vă lasă pe voi să rostiți poezii patriotice pe alee, dar ei banii partidului îi valorifică, ei își fac benzinării, ei în ghetoul lor de vorbitori de o anumită limbă”. Acum asta înseamnă oare că într-un târziu nu diminuăm valoarea renașterii naționale bazate pe Matcovschi și Vieru, dar acum s-a ajuns oare, în sfârșit, în punctul în care noi înțelegem că o verigă la fel de importantă este veriga economică, a dezvoltării economice, a digitalizării, pentru că, în sfârșit, prin acest culoar intrăm, poate paralel, poate deasupra, ca să facem ordine în stat? Inclusiv, cum spuneți dvs., și agricultorilor să le spunem: „Fraților, și voi sunteți antreprenori, nu pur și simplu semănați din ce aveți în debara și după aia – ei, nu a crescut, dați-ne niște bani, ca să mai semănăm o dată ceea ce nu a rodit”. Adică prin modul acesta de a aborda, înțeleg eu, dezvoltarea economică și acestor agricultori le spuneți: „Gândiți-vă la piață, nu așteptați cineva să vină să vă dea cumpărătorii și e de dorit pe câmp acolo și la un preț care să vă convină”. E adevărat că ministerul dvs. asta face, mă gândesc eu?
Veronica Arpintin: Dacă, să spunem foarte clar, în guvernul Recean sunt miniștri care au astfel de gândire, sunt miniștri care nu doresc creșterea și înmulțirea așa-numitor antreprenori care nu sunt antreprenori, de fapt, în cel mai bun caz sunt persoane care practică anumite activități pentru un venit, dar nu au gândirea de antreprenor, și cunoaștem foarte bine că exportul Republicii Moldova, inclusiv de fructe proaspete, crește din an în an, dar totodată noi avem și antreprenori care nu-și pot realiza produsele și ne gândim care este cauza, de ce unii antreprenori investesc profitul, lucrează cu tehnici moderne de agricultură, își protejează de la grindină, de exemplu, livezile, alții nu fac acest lucru și solicită subsidii. Aici sunt întrebări foarte dificile, pentru că, de fapt…
Vocea Basarabiei: Pentru că vin alegerile…
Veronica Arpintin: De fapt, și agricultura este subvenționată în foarte multe țări. Am auzit de la ministrul Bolea la fel, viziunea lui este că antreprenorii trebuie să facă business și o să fie susținuți când este nevoie de acea susținere, când sunt calamități naturale, dar nu în mod sistemic. Totodată, noi avem anumite vicii ale societății, noi avem anumite deprinderi cu care am crescut, anumite valori și este foarte greu să te debarasezi de aceste valori. Eu mamei mele i-am spus: „Mamă, unicul lucru pe care ți l-aș reproșa e că m-ai crescut într-un mod oarecare este modestia”. Eu cred că, dacă nu aș fi atât de modestă, aș avea altă carieră, inclusiv în bancă, dar îmi era într-un fel rușine să mă laud, ceea ce alți colegi făceau mult mai activ. Și aceste valori ale noastre, care noi înțelegem că ne încurcă, dar nouă ne este foarte greu să le lăsăm în trecut, tot persistă și în mediul de agricultură, și în mediul de antreprenoriat, dar în antreprenoriat concurența face un lucru foarte bun. Concurența sau piața se autoreglează și, de fapt, îi ucide pe cei care sunt slabi, teoria lui Darwin în acțiune. În agricultură, datorită mai multor subsidii, susțineri, instrumente, granturi, dotații de tehnică agricolă, concurența nu este un instrument care lucrează, de fapt, cum trebuie să lucreze. Și aici probabil este arta pe care va aplica-o Ministerul Agriculturii. Noi, în colaborare cu Ministerul Agriculturii, Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării avem anumite inițiative, lucrăm și la aspecte ce țin de economia verde, ce țin de antreprenoriat și dezvoltarea acestuia, ce țin de finanțare, dar este mult de lucru, pentru că mentalitatea noastră, a tuturor, inclusiv a mea și probabil a dvs., nu este setată pentru economia de piață. Noi de la școală, de exemplu, nu încurajăm, spre regret, ideile antreprenoriale, creativitatea. Recent la un eveniment m-am întâlnit la o companie cu un IT-ist, care îmi spunea: „Noi acum putem să angajăm 3.000 de persoane pentru design, pentru metaverse”. Și eu îi spun: „Problema este că piața nu doar în Republica Moldova, dar în general nu furnizează persoane cu fantezie, cu creativitate, care nu au limite”. Și eu înțeleg că pentru viitor sistemul nostru educațional nu trebuie să livreze roboței. (…)
