Se făcea că am reușit, cu mare greu, să încap în marsupiul unui cangur australian, un loc jilav și cu miros de lapte corăslit, dar oricum mai respectabil decât găoaza clefăindă de hipopotam, a cărei posesoare îmi ceruse, în schimbul pătrunderii cu chirie, să-i raportez cum s-a întâmplat că am irosit creditul de încredere, acordat la înscăunarea în postul de procuror general, pe dosare de doi bani – UNU: eliberarea unui pușcăriaș, gros la pungă, dar nu și la obraz, deci cu dare de mână, și, DOI: pe exonerarea prezidentului înculiocat/încălecat de un oligarh cu punga și mai groasă și cu mâna și mai darnică/luarnică?
A trecut însă pe sub fereastra dormitorului un echipaj de poliție, cu sirena pornită, care m-a scos din coșmar înainte să mă dumiresc cu cine semăna la față cangurul și de ce mă interogase rusește femela de hipopotam. Ca nu cumva să fiu bănuit de o obsesie patologică, am ezitat să apelez la psihanaliști și chiromanți. I-am solicitat o tălmăcire celei mai proaspete versiuni a inteligenței artificiale din telefonul meu chinezesc.
Robotul, ușor zăpăcit, m-a întrebat, mai întâi, dacă nu cumva mă numesc Aleksandr, după care mi-a oferit o tălmăcire cât mai delicată și laconică cu putință: ești o pramAtie! De ce, m-am indignat eu, apărându-l involuntar pe protagonistul coșmarului. Pe ce se bazează rechizitoriul atât de categoric? Pe alegerea făcută în coșmarul premonitoriu, mi-a tăiat-o robotul. Dacă ai fi ales adăpostul oferit de Maria Zaharova, ar fi însemnat că ești un pungaș, ca toți ceilalți netrebnici aciuați în tubul mușciulos al Kremlinului. Ai preferat însă punga abdominală a socialiștilor ca să pretinzi după asta, alături de ei, statutul de victimă a represaliilor politice. Intrat în gașca lui Șor, era să te contopești cu găinarii care toacă banii lui Kirienko.
Pe când ortacii lui Dodon îți asigură alura, nimbul de luptător împins de motivații ideologice, nu de o banală pricopseală. Numai că te-a dat de sminteală cetățenia română, și astfel i-ai spart lui Dodon cimpoiul și au stricat propria ta flașnetă la care interpretai cântecul de jale despre inadmisibilitatea dublei cetățenii pentru înalții demnitari de stat. Așa că păzea! Stai în găoace și nu mai debita enormități, ca să nu fii avortat înainte de termen…
Zău, nu-mi venea să cred că inteligența artificială este în stare să dialogheze într-un asemenea limbaj suburban. Dar, pentru că mă confundase cu un fost procuror general anume, m-am gândit că el a luat-o pe coajă și nu aveam de ce să mă supăr.
