Leonid are 52 de ani și o viață plină de încercări. S-a născut în Republica Moldova și, ca mulți alții, a fost forțat de împrejurări să plece la muncă în străinătate. După ce a lucrat ani de zile în Rusia, și ulterior a încercat să își facă un rost în Uniunea Europeană, de unde a fost deportat, s-a întors la ce cunoștea mai bine: munca în construcții în Rusia. Deși știa despre războiul din Ucraina, nimeni nu i-a spus că pericolul era mult mai aproape decât își imagina.
După două săptămâni de muncă pe șantier, într-o dimineață, la ora patru, Leonid s-a trezit să meargă la lucru. Pe drum, a fost oprit de poliția rutieră.
Părea un control de rutină, dar polițiștii i-au confiscat documentele și l-au dus într-o încăpere, fără explicații. În acea zi, destinul lui avea să ia o turnură neașteptată.
Când a ajuns, cum spune el, în fața agenților FSB, aceștia l-au ținut sub interogatoriu timp de patru ore. L-au obligat să semneze o serie de acte.
„Dacă nu semnezi acum, te forțăm noi. Te vom acuza de spionaj și vei fi trimis în închisoare. Oricum, de acolo vei ajunge la război,” i-au spus sec cei care i-au decis soarta, fără să-l întrebe.
În mai puțin de o zi, i-au făcut toate actele necesare: pașaportul rusesc, cardul bancar și documentele care îl înrolau într-un grup de mercenari Wagner.
Leonid nu era singur. În acea tabără, se aflau sute de oameni din toate colțurile fostului spațiu sovietic, toți recrutați fără voia lor.
Li s-au promis sume fabuloase: un avans de 2 milioane și o sută de mii de ruble, urmate de un salariu lunar de 210 mii de ruble.
Dar atmosfera era departe de a fi liniștitoare. Era clar că acei oameni nu erau acolo de bunăvoie, ci prinși într-o mașinărie din care nu părea să existe scăpare.
După câteva zile de pregătiri forțate, Leonid a fost chemat în biroul celui care părea a fi șeful în acea tabără militară. Leonid nu înțelege nici azi de ce, dar a primit o pauză de trei săptămâni.
„Poți pleca acasă să îți iei rămas-bun de la familie, dar dacă nu te întorci, te vom găsi oriunde te-ai ascunde,” i-au spus cei de la FSB. Amenințarea era clară și nimeni nu se îndoia că își vor ține promisiunea.
Bărbatul s-a întors în Moldova prin Armenia, folosindu-se de banii pe care îi primise pentru biletele de avion.
În ultimele zile, înainte de termenul limită de a reveni în Rusia, a luat o decizie grea: a decis că nu se va mai întoarce. A făcut această alegere chiar la aeroport, în ultimul moment, atât de mare era frica.
„Nu vreau să merg la război. Cei care ajung acolo nu sunt soldați, sunt carne de tun,” își spune Leonid, realizând ce soartă l-ar fi așteptat dacă ar fi cedat presiunii.
De atunci, viața lui a devenit o fugă continuă. Și-a schimbat toate numerele de telefon, încercând să dispară din radarul celor care îl urmăreau.
Bărbatul spune că locuiește lângă regiunea transnistreană, iar omul care îl recrutase era un personaj influent în cercurile militare rusești, fiind originar din Transnistria. Teama de a fi găsit nu îl părăsea niciodată.
Chiar dacă a reușit să evite războiul, umbrele acestuia continuă să îl bântuie. Moldovenii ca el, care ajung să fie prinși în acest joc al puterii, sunt din ce în ce mai mulți. I-a văzut, a reușit să-i cunoască și a înțeles că povești precum a lui sunt doar începutul unui lung șir de tragedii care dezvăluie adevărata față a războiului dus de Federația Rusă în Ucraina vecină.
