Șeful Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” (CFM), Oleg Tofilat, care și-a depus cererea de demisia din funcție luni, 29 ianuarie, a explică ce l-a determinat să plece din funcție.
Într-o postare pe o rețea de socializare, Oleg Tofilat a enumerat 3 motive care au stat la baza deciziei sale. Acesta subliniază că instrumentele corporative, de care dispune administratorul CFM, nu sunt suficiente pentru o activitate satisfăcătoare.
„Pe scurt despre motivele care m-au determinat sa-mi dau demisia: Sunt profund îngrijorat de continuitatea activităților. Sunt necesare cel puțin două condiții pentru a o asigura: lichiditate – activele circulante trebuie să depășească obligațiunile curente cu 2-3 luni și proficiența operațională – veniturile anuale să fie superioare cheltuielilor. Instrumentele corporative, de care dispune administratorul CFM, nu sunt suficiente pentru a satisface aceste condiții. Masurile ce se impun – capitalizarea, garantarea creditelor, vânzarea activelor ne-operaționale, eșalonarea obligațiunilor fiscale, alocările bugetare anuale pentru infrastructură și transport călători – sunt la latitudinea factorilor de decizie politici. Și ele nu vin nici în timpul, nici în măsura necesară”, a scris Tofilat.
Totodată, fostul șef CFM notează că un alt motiv care a stat la baza demisiei sale a fost incoerența viziunilor privind riscurile, prioritățile și acțiunile între politic și corporativ.
„Avem câteva divergențe esențiale în abordări: Calea Ferată e o afacere sau un serviciu de interes public? Altfel zis trebuie sa se întrețină de sinestătător sau sa aibă contribuții de la buget? În viziunea mea, circa 20% din veniturile sectorului feroviar trebuie sa vina din buget. La moment e 0. Astfel orice reducere a cererii de transport duce la dificultăți în achitări.
Ce e prioritar în reforma feroviară, forma sau conținutul? E important sa livrăm cât mai repede divizarea întreprinderii sau să asigurăm modernizarea guvernanței corporative și mecanisme de piață pentru a spori competitivitatea transportului feroviar?
Care este independența decizională a administratorului CFM (sau altor întreprinderi mari) in activitățile sale? În ce măsură poate decide asupra tarifelor, logisticii operaționale, cooperării cu mediul de afaceri? E necesar de coordonat orice pas cu consiliul de administrație, fondator, minister, guvern sau pot fi stabilite imputerniciri clare și un sistem de notificare și raportare? În domeniul corporativ este esențial să poți adopta decizii repede și consecvent, altfel ești irelevant și necompetitiv”, a mai comentat Tofilat.
Un alt motiv care a stat la baza demisiei sale a fost „lipsa oricărei protecții față de ingerințele adverse ale „justiției” și „organelor de control””.
„Rapoartele din ultimii cinci ani de la inspecția financiara sunt între inept și criminal. Am contestat vehement prestația mizerabila a inspectorilor din martie 2023 – la conducerea inspecției financiare, la Ministerul Finanțelor, la Parlament. Am solicitat audieri publice a „constatărilor”, am solicitat anularea prescripțiilor abuzive – zero efect până azi.
Prestația organelor de securitate și anchetă o găsesc execrabilă, în cei aproape trei ani cât am condus CFM. Nu știu dacă doar la CFM așa, dar am impresia că organele fac totul pentru a complica și compromite lucrul meu ca administrator și nimic pentru a ma susține în revitalizarea întreprinderii. Am formulat sesizări privind atacuri concertate asupra mea și a colegilor, începând cu 2021. Am raportat cazuri concrete de riscuri și activități nocive – fără efect până azi. Și chiar dacă marea majoritate a ofițerilor cu care am interacționat i-am găsit bine-intenționați și competenți, rezultatul eforturilor instituționale nu mi-a lăsat decât un gust amar.
Și atunci când întreprinderea se află în pericol, iar managerul și factorii superiori de decizie nu pot agrea o viziune comună de remediere – consider că un manager responsabil este obligat să-și prezinte demisia. Așa este corect pretutindeni pe mapamond”, a mai scris Tofilat.
