O declarație aparent confuză și superficială, făcută de președintele României, Nicușor Dan, ridică la alt nivel dezbaterea privind o posibilă reunire a celor două maluri ale Prutului, scrie jurnalistul Nicolae Federiuc, într-un editorial pentru Ziua.md.
Șeful statului român a aruncat o frază care merită a fi tratată cu maximă atenție, deoarece schimbă substanțial retorica oficială cu care ne-au obișnuit înalții demnitari de la București, care ne-au tot asigurat, ani la rând, de susținerea lor „fermă” pentru parcursul nostru european. O expresie devenită clișeu, care a ajuns deja să zgârie urechile, deoarece era repetată papagalicește la fiecare întâlnire oficială, mai ales când se încerca atragerea lor în discuții pe tema Unirii. Tradusă, vorba respectivă ar putea fi interpretată astfel: nu putem sau n-avem voie să discutăm public despre unire, maximum ce putem face este să vă ajutăm să ajungeți în UE și mai departe deja cum o vrea Domnul.
Iată însă că președintele României deschide, în premieră, și cealaltă portiță: integrarea în UE a Republicii e doar „una din căile de a fi împreună”. Adică există și altă cale (chiar mult mai sigură, adăugăm noi) ca România și Republica Moldova să fie împreună în „marea familie europeană”. Care-i cealaltă cale Nicușor Dan nu explică, dar este de la sine înțeles la ce s-a referit – la unire, bineînțeles.
De ce zic că-i important și merită să aplecăm urechea? Din mai multe puncte de vedere:
1. Această declarație nu a fost făcută într-o emisiune televizată sau într-un cadru informal, cum ar fi Festivalul Zemii de la Sipoteni, când te mai poate lua gura pe dinainte. Nu! Această declarație a fost făcută într-un cadru hiper oficial, unde fiecare virgulă e cântărită de zece ori. A fost efectiv citită de pe foaie, e parte a unui discurs pregătit minuțios de echipa prezidențială, prin urmare nu poate fi tratată ca o improvizație sau ca o opinie personală. Este poziția oficială a Președinției României!
2. Este foarte important și cadrul în care a fost expus acest mesaj. Nicușor Dan nu s-a adresat cetățenilor români și nici cetățenilor moldoveni. Sau nu lor direct, ca să fim mai corecți. Acest mesaj le-a fost transmis ambasadorilor străini, care fac rapoarte despre România către țările lor. Or, aparent, ce treabă au diplomații chinezi, brazilieni, sud-africani, somalezi, libanezi etc. (sar intenționat peste cei europeni) cu problemele Republicii Moldova? Treaba lor e să se ocupe de România. Prin urmare, putem deduce de aici că România a încercat să le explice tuturor țărilor cu care are relații diplomatice că Republica Moldova nu este pentru ea un vecin oarecare și că ar fi bine să știe că are niște planuri cu ea.
3. Contextul. Toate acestea se produc pe fundalul unor dezbateri aprinse, provocate de o declarație curioasă a președintelui de la Chișinău, Maia Sandu, care a lăsat să se înțeleagă că nu s-ar opune unirii, în care i s-ar propune o astfel de opțiune (sic!). Și mai interesant este că aceeași idee este repetată, ad litteram, peste trei zile, și de prim-ministrul Republicii Moldova, Alexandu Munteanu. Hm! Aceste afirmații capătă greutate mai ales că proiectul european al Republicii Moldova pare să se fi împotmolit. Or, în contextul riscurilor iminente de securitate, se cere găsirea de urgență a unei căi de altenativă de a ne pune la adăpost. Dar există o singură variantă – unirea cu România. Altele nu-s.
Nu în ultimul rând, este, am impresia, pentru prima dată când un președinte al României își asumă în mod oficial, fie și voalat, proiectul unirii cu Republica Moldova.
Așadar, mesajul venit de la Cotroceni e cât se poate de clar, chiar dacă-i extrem de prudent: România e dispusă să-și asume personal problema de securitate a Republicii Moldova și s-o integreze în UE prin absorbție, în condițiile în care cealaltă variantă pică. Iar asta-i altă discuție deja!
Eu zic că vin vremuri interesante și să nu facem concluzii pripite, conchide Nicolae Federiuc.
