Mai țineți minte prenumele oiței scoțiene, care devenise celebră grație primului experiment reușit de clonare? Dolly, corect. Ea s-a născut în ziua de 5 iulie 1996, după – atenție! – 276 de încercări nereușite de a obține un mamifer dintr-o celulă adultă. Un pezevenchi fără scrupule ar zice că Dolly a smântânit, la fel ca Iuri Gagarin, vârful, apogeul strădaniilor anonime, uneori disperate și chiar tragice, care au stat îndărătul izbândirii. Dar numele celor doi cercetători, cărora li se datorează viața de vedetă a oiței scoțiene Dolly, le mai ține minte cineva? Doar enciclopedia Wiki. După catapultarea cu succes a rachetei, în care se afla Gagarin, i s-a permis să iasă, semeț, din culise și constructorului de nave spațiale, Serghei Koroliov. Până atunci, lui îi reușise deja lansarea Sputnikului, primul satelit artificial al Planetei Pământ, apoi seria de capsule cu câini de sacrificiu, dintre care au fost aduse la cunoștința publicului numele celor două vedete spațiale – Belka și Strelka. Ce valuri de mândrie planetară stârnise, în anul 1957, cuvântul rusesc SPUTNIK, cândva sinonim al performanței inginerești și al cutezanței nestăvilite! În ce hal fără de hal l-au adus rușii, acum însemnând îndobitocirea oamenilor pe banii luați tot de la ei !!! Dați o căutare pe Google și o să vedeți care sputnik sare primul. Exact, cel care până adineaori la noi era condus de un ofițer FSB cu acte în regulă. Cineva, mai pezevenchi ca mine, va spune că nici atunci, când gloria lui Gagarin urcase în apogeu, propaganda nu era mai brează – că doar nimeni nu sufla un cuvânt despre faptul că Serghei Koroliov a fost condamnat la 10 ani de închisoare, în anul 1938, fiind acuzat de diversiune, pentru că promova combustibilul lichid pentru rachete, în timp ce partidul dispusese ca motoarele reactive să fie bazate pe combustibil solid. Nici culisele militare ale proiectului ce a culminat cu zborul lui Gagarin nu au fost aduse la cunoștința publicului. De altfel, abia după ce Gagarin a devenit celebru, tot partidul stabilise cu exactitate ce recompensă i se cuvine primului kosmonaut – căutați pe internet lista de piese vestimentare, pe care erau trecute până și pijamalele – două rânduri, una de vară și alta de iarnă – și norma de ciorapi și chiloți, ce urmau să fie puse la dispoziția lui Iuri Alekseevici. Între clipa de zenit a lui Gagarin și gloria apoteotică a oiței Dolly sunt trei decenii și jumătate. Peste încă aproape trei decenii iată că intră pe rol noua vedetă planetară, purtând numele ChatGPT. Grație unui scandal, am aflat numele celui care a creat-o. Sam Altman a fost concediat subit de la conducerea companiei, căreia îi aparține produsul cu un randament de popularitate de 100 de milioane de utilizatori înregistrat în doar un an de rodaj. Cu aceeași viteză, el pare să fie restabilit în funcție ca să dezvolte caracatița internautică. S-ar putea ca peste încă trei decenii nimeni să nu-și mai amintească de Sam Altman, cel care e un fel de Papa Karlo, cioplitorul lui Pinocchio. Sau dimpotrivă, să fie un nume de referință, dacă se va împlini prorocirea din filmul Terminator, și oamenii supraviețuitori ai războiului cu roboții se vor vedea siliți să-l caute ante factum pe Sam Altman, călătorind înapoi în timp, ca să curme în fază embrionară dezastrul apocaliptic. Dacă vi se pare exagerată asemuirea cu fabula din filmele lui James Cameron, am să va atrag atenția că, la fel ca în cazul clonării reușite a mioarei scoțiene, ce a pus pe gânduri omenirea, mai multe state deja se pronunță cu fermitate pentru identificare unor soluții coordonate, care ar zăgăzui perspectiva dezvoltării dăunătoare a inteligenței artificiale. Pentru ca nu cumva omenirea să dispară, lăsând în urmă un testament romantic, ca cel din balada mioriței năzdrăvane, la fel de celebră ca Dolly …
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi Brazi şi paltinaşi,
Păserele mii, Şi stele făclii!
