Imaginați-vă o sală enormă de cinema plină ochi. Și urechi, desigur. Spectatorii nu se mai sperie ca altă dată de sosirea trenului în gară proiectată în premieră absolută de frații August și Louis Lumiere în anul 1895. Dar sunt suficient de creduli ca să uite de rutina cotidianului hipnotizați de lanterna magică. Chiar și o poveste mediocră poate cauza secreții necontrolate de empatie sau repulsie pentru protagoniștii care se iubesc, se ceartă, apoi se bat după care se împerechează frenetic mai aproape de final sau în momentele de cumpănă spre care îi ghidează abil regizorul plătit să dea mereu combustibil emoțional.
Internetul a făcut posibilă ademenirea a milioane de spectatori în acea sală imaginară de cinema. Și dacă le dai marfă vizuală de calitate ei devin dependenți, la fel ca telespectatorii sovietici care lepădau totul ca să vadă ce se mai întâmplă cu sclava Izaura sau cum iese dintr-o nouă belea cercetașul sovietic Știrliț . Visul oricărui blogger, influenser, podcaster, showgangster (respectiv bloggeriță, influenseriță, podcasteriță sau showgangsteriță) e să atingă cota de popularitate la care se află bunăoară visătorul Karla dacă vorbim despre fauna internautică locală. Sau cea la care a reușit să urce Yuri Dudi, unul dintre liderii incontestabili ai genului pe care l-am putea numi spectacolul dialogului, întrucât nu se mai încadrează în definițiile clasice ale interviului. Asta dacă e să vorbim de consumul de produse video de limba rusă vorbită în 33 de țări de peste 160 de milioane de persoane. Campionii topurilor au ajuns în vârf după o muncă enormă de cizelare a produsului livrat spectatorilor și se mențin acolo pentru că sunt buni. Cei mai buni.
Ce fac șmecherii care vor să obțină peste noapte popularitatea lui Karla sau a lui Dudi sau cel puțin să dea senzația că se pot compara cu vedetele? Ei cumpără de la proprietarii platformelor de răspândire a diverselor produse locuri în bărcuțe și trenulețe care îi scot în față, sărind peste etapele naturale de creștere a popularității, de cultivare a interesului constant și binemeritat pentru ceea ce se pricep să facă vânătorii meseriași de spectatori sau fani fidelizați. Proprietarii onești ai acestor bărcuțe și trenulețe au grijă să-i avertizeze totuși pe consumatori cine sunt acei care au fost împinși în față contra cost prin mecanisme sofisticate de promovare. Za denighi, cum zic rușii, a ne za tak. Pe bani și doar pe bani. Prin urmare atunci când vedeți cuvântul SPONSORIZAT însoțind postări ale deputatului-copil-minune-driblor-de-justiție sau ale mișcării pretins populare pe care el încearcă să o clocească să știți că îndărăt stau bani plătiți pentru asta. Mulți bani.
Diversele seriale de desculpare și de maculare a unor personaje cu biografii scandaloase la fel SUNT SPONSORIZATE GENEROS ca să dea senzația că au priză la public la fel ca Știliț și sclava Izaura. Popularitatea umflată artificial ca mârțoaga pe care hoții de cai încearcă să o vândă lui nătăfleață ulterior numaidecât le va aduce dividende politice sau financiare, dar mai curând și una și alta. Lanterna magică nu mai aparține fraților Lumiere.
