Preotul din satul meu de baștină a anunțat enoriașii de cu vreme că nu va mai primi colaci la cimitir după pomenirea morților pe la morminte. Sătenii s-au conformat fără multă vorbă. Dar nici “orășenii” nu s-au opus. Baba s vozu – koneam lăhgci, spun cinișeuțenii mei pre limba ucraineană vorbită de o jumătate de sat. Adică pagubă în ciuperci, cum s-ar spune pe românește în cealaltă jumătate, a moldovenilor. Decretul verbal al preotului a pus capăt risipei inutile ce a durat decenii la rând pe motiv că face parte din tradiție. De când mă țin minte darurile de Blajini erau partea obligatorie a modului de viață, necondiționate ca răsăritul soarelui și luna de pe cer. Și iată că tânărul preot a reușit să-i convingă pe consătenii mei că nu stă soarele în loc dacă nu va mai aduna colaci. Înainte vreme toată lumea presupunea ce se întâmplă cu sacii insalubri încărcați în căruță, dar nimeni nu a îndrăznit vreodată să pună la îndoială cutuma. Până și cei mai necăjiți oameni dădeau ultimii bani pe ofranda oferită preotului ca nu cumva să rămână supărați cei morți. Și iată că a fost nevoie de o intervenție judicioasă a preotului ca să fie curmată cheltuiala de prisos. Nu am reușit să aflu dacă e inițiativa parohului sau e o directivă venită de la superiori. Dar m-a bucurat atitudinea judicioasă a preotului încuviințată tacit de săteni. Desigur e doar o mică parte din cheltuiala pe care o suportă oamenii de Blajini. Dar e un pas spre dezbărarea de rudimentele păgâne cum le numesc mereu preoții în predici televizate. De bună seamă, în loc să se văicărească presa la unison despre sarmale, porțelanuri și rochii de seară purtate la cimitir, mai bine ar interveni cu mai multă promptitudine preoții în parohiile lor, unde concurează la capitolul autoritate cu primarii și liderii de asociații agricole, ba chiar îi și surclasează foarte frecvent dacă e să judecăm după sondajele de opinie. Cât privește morții, sunt convins, se vor conforma și ei. Și ne vor ierta, precum și noi iertăm greșiților noștri, lipsa aburului de friptură urcat spre ceruri de pe mormântul jilav acoperit cu o bucată de mușama pe care mai stau stivuite cratițe, blide și haine de lux.
