Orașul în care începe acțiunea celebrului roman 12 scaune avea o mulțime de frizerii și birouri de pompe funebre astfel încât, spun autorii, ai putea avea impresia că locuitorii acestei urbe s-au născut doar pentru a se bărbieri, a-și tunde părul și a muri cât mai curând posibil ca să beneficieze de serviciile maestrului de ceremonii funebre Bezenciuk sau alegând o raclă de la NIMFA.
Dar despre ciclul vital al chișinăuienilor, ce ar fi avut de spus oare Ilya Ilf și Evgheni Petrov dacă ar fi avut ocazia să se plimbe prin capitala Republicii Moldova? Că se dau în vânt după telefoane mobile și mașini ultimul răcnet, că se lasă aburiți de agenții de împrumuturi rapide mai riscante decât ruleta rusească, că dau o mulțime de bani pe flori aduse din Olanda și pe medicamente miraculoase și nu prea. Și numaidecât se adună în pâlcuri ca să ia atitudine față de gay și lesbiene. Moldovenii se înăbușă din cauza lor. Noroc de un Ostap Bender de apariție recentă care le alină suferința cu retribuții. Că are de unde. El și-a ascuns comoara într-un scaun pe care îl caută fără succes Interpolul, carele săracul Interpol nici pe el nu-l poate găsi în gaura de șarpe în care s-a aciuat.
Ce ar mai fi remarcat autorii celebrului roman satiric? Zelul cu care populația Moldovei îl cinstește pe Ștefan cel Mare, interpretând șmecherește porunca marelui voievod. Că doar țara nu-i a lor, prin urmare au undă verde pentru poluare, coțcării și agresiune cât încape. În trafic, la farmacie și adunând turdozîli la pseudoproteste. Jos și Doloi! Cum ne ridicăm după asta nu mai contează.
De altfel, Ilf și Petrov aveau de gând să mai scrie un roman în care Ostap Bender avea să fie trimis la pârnaie. Dar au renunțat din motive necunoscute. Poate îl scrie altcineva, dacă succesorul lui Ostap Bender totuși va înfunda pușcăria.
