Când eram pe punctul să tragem concluzia că moșneguțul vestejit ca smochina a epuizat toate modalitățile de a se face de râs, i-a venit în ajutor Valeri Zorikin, președintele Curții Constituționale din Federația Rusă, cea mai convențională și de fapt inexistentă instituție a rușilor în frunte cu cel mai slugarnic funcționar din cartușiera lui Putin. Valerii Dmitrievici s-a prezentat la raport cu o hartă din secolul al XVII-lea ca să-și împartă cu șefu’ bucuria că a descoperit o justificare în plus pentru războiul de nimicire a Ucrainei și de asimilare forțată a poporului ucrainean. Zorkin s-a aplecat deasupra hărții ca să ia o poziție cât mai servilă având grijă să precizeze că a riscat să-i arate harta franțuzească pe care, BINGO, nu apare Ucraina în niciun fel! EVIDENT! Exact asta spuneam și eu! Sunt întinderile rusești, a enunțat Putin împărătește însoțindu-și verdictul cu exprimarea nonverbală a satisfacției pe care o simte un rățoi ce coboară scuturând coada de pe exemplarul de sex opus. Îngâmfarea și disprețul pe care îl emana mereu Putin, rășchirând picioarele și săgetând cu un surâs masca de ceară, le-aș compara cu trăsăturile personajului jucat de Oleg Tabakov în filmul PIESĂ NETERMINATĂ PENTRU PIANINĂ MECANICĂ regizat de Nikita Mihalkov pe când încă nu dădea în clocot veninul imperial ce-i curge prin vene. Poate vă amintiți monologul acelui personaj pre nume Pavel Petrovici Șcerbuk despre odraslele nespălate ale bucătăreselor care revendică incluziunea. Dacă doriți să vedeți excelenta portretizare caricaturală a moliei palide, cum era poreclit Putin înainte de invazia militară în Ucraina – nu și acum când e criminal de război cu acte în regulă, vedeți filmul turnat în anul 1977 după câteva texte timpurii ale lui Cehov Anton Pavlovici, cel care i-a avertizat pe ruși dar mai ales pe fanii acestora că arma ce face parte din decorul unui spectacol în cele din urmă are să împuște. Vladimir Putin a ilustrat principiul consecvenței teatrale formulat de Cehov întorcându-l pe dos. El a dovedit că un impostor nu are cum să devină un geniu al politicilor publice, un discipol al lui Dzerjinski nu are cum să fie democrat, oricât de mult ar dura spectacolul și oricât s-ar preface. După o carieră palidă de ofițer KGB apoi de slujnic pe lângă primarul de la Sankt Petersburg Anatoli Sobceak (care a avut imprudența să-i încredințeze postura de șef de campanie pentru al doilea mandat ratat însă lamentabil din cauza staff-ului condus de Putin) Vladimir Vladimirovici a adus Rusia la sapă de lemn contrar proclamatelor intenții să o ridice din genunchi, reparând “umilința” acceptată de predecesorul său Boris Elțin, să impună o rivalitate politică, tehnologică și militară cu cele mai avansate state și să ofere lumii întregi alternativa spirituală de natură să demonteze temelia valorică a Occidentului. Nimic din toate acestea nu va apare în testamentul său politic, la fel cum e puțin probabil ca enorma agoniseală obscură a lui Putin să fie scoasă la lumină și predată legal moștenitorilor din cauza finalului catastrofal de care se apropie.
Minutul lui Vasile Botnaru- Nătărăul nu-i suficient de vizibil dacă nu e fudul
