După câteva ture la ora de deschidere a sălii din aripa cea mai veche a MNAM, ceva mă face să cred că până și cei mai părtinitori adversari ai artei nonfigurative – și mă gândesc întâi de toate la unul notoriu, scriitor de top, cu care muncim de aproape 20 de ani împreună pentru aceiași angajatori pragmatici, cu picioarele pe pământ – ziceam deci, oricât de împământenit ar fi un adversar al artei abstracte, tot ar accepta-o pe artista plastică Florina Breazu pe post de ghid în lumea numită impropriu ireală. Lume pe care, de la Vasili Kandinsky încoace, mai exact de prin 1910, artiștii plastici încearcă să o valorifice cu un sentiment de siguranță, de certitudine, comparabil cu cel nutrit și afișat de Albert Einstein, când formulase, între anii 1905 și 1915, argumentele în favoare teoriei relativității. E=mc2, astfel a înmagazinat-o folclorul global, ca pe un lucru abstract, adică fără înfățișare materială, fără un echivalent pragmatic, proptit în pământ. Altfel zis, à la Kandinsky, sau de maniera lui Kazimir Malevich. Sau cum ar zice amicul meu scriitor, ireal ca Micul Prinț, fantastică, la fel ca Țara minunilor în care hălăduiește Alice. Până la proba contrarie, când aflăm, hodoronc-tronc, că bomba nucleară derivă din magica formulă E=mc2. Adică are suport material incontestabil. Or, descoperirea lui Einstein a ghidat omenirea spre dezastrul de la Hiroșima, spre catastrofa de la Cernobîl și, mai nou, spre bomba cu ceas de la Zaporijia, să nu fie de măsură. Între timp, paralel s-a împământenit, adică a căpătat legitimitate sigură, și arta nonfigurativă. Răul cu binele lui, ar zice amicul meu scriitor, întrebându-se dacă e o simplă coincidență această sincronizare temporală între Einstein și Kandinsky?.. Vă propun să ne gândim altă dată, mai pe îndelete, la această potrivire axiomatică. Dar și la verbul oarecum impropriu „a descoperi”, când vine vorba despre Newton, Einstein, Vasco da Gama, Columb, Nobel ori Alexander Fleming, căruia i se atribuie descoperirea penicilinei, în realitate, românul Victor Babeș fiind cel care a aflat primul despre existența remediului miraculos. Să ne imaginăm că, din punctul de vedere al mărului, care i-a căzut în cap lui Newton, sau din perspectiva mucegaiului bactericid, lucrurile stau exact invers – noi, oamenii, ne-am lăsat dezvăluită ignoranța, alteori trufașă, uneori ermetică și agresivă, dacă nu chiar de-a dreptul sinucigașă. Dar ce legătură are tot ce vă spun cu expoziția de la Muzeul Național de Artă al Moldovei, unde puteți vedea pânzele Florinei Breazu (excelent critic de artă, președinta Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova)? Încerc să vă conving să mergeți la expoziție, primo, și, secundo, să percepeți lucrările sale ca pe niște hublouri spre lumea pe care nici măcar nu o bănuim, nu o acceptăm, nu o înțelegem și, în consecință, suntem văduviți de învecinarea nedescoperită, rămânem pragmatici și împământeniți, în loc să fim temerari și visători ca Malevici, Kandinsky, etc… (continuarea listei vă aparține) À bientôt!
Minutul lui Vasile Botnaru- LUMI ERMETICE CĂRORA LE PERMITEM SAU NU SĂ NE DEZVĂLUIE IGNORANȚA
