Mai lăsați-ne cu Navalnîi! Să ne vedem de ale noastre! Să se omoare între ei, spre satisfacția noastră și a ucrainenilor! Sunt convins că v-a probozit cineva în felul acesta, ori și mai rău, dacă ați publicat pe FB sau pe alte rețele sociale poza lui Navalnîi. Altă dată am neglijat asemenea comentarii, mai iritate sau de-a dreptul veninoase. De data asta poate ar fi util, totuși, să le explicăm acelor, care mai lasă loc de bună ziua, că în condițiile noastre e un lux nepermis. E un subiect care ne privește, întrucât avem în preajmă, printre noi, cetățeni moldoveni, care au judecat la fel ca Navalnîi, după anexarea Crimeii, că peninsula nu e o tartină, care să fie transmisă de la o gură la alta. Dar, spre deosebire de Navalnîi, acești cetățeni de-ai noștri, cu acte în regulă și acces nelimitat la mass-media ce-i manipulează, nu și-au revăzut poziția, nu au rectificat greșeala de a justifica raptul banditesc.
Ba mai mult, lor nu li s-au deschis ochii și nu li s-au destupat mințile nici după 24 februarie 2022, și nici după doi ani de război, în care Putin a omorât, cu însuflețire patriotică, jumătate de milion de persoane. Ar fi mai mult decât NECHIBZUINȚĂ, dacă ne-am preface că nu ne interesează ce urmărește Putin lichidându-l pe Navalnîi, după ce toată lumea, la unison (de la Biden până la Zelensky), îl declară pe Putin vinovat de moartea celui mai important lider al opoziției din Federația Rusă.
Dar lui Putin nu-i mai pasă de reacția lumii civilizate la uciderea lui Navalnîi, constată fostul meu coleg de la Radio Svoboda, Vitali Portnikov. Pentru că Putin a instaurat un regim totalitar, astfel încât serviciile speciale nu se mai obosesc să ascundă urmele crimelor, așa cum li se cerea (ne amintim de omorârea lui Boris Nemțov practic sub ferestrele lui Putin, zice Portnikov) când Putin încă mai tatona limitele regimului autoritar și mai era constrâns să nu treacă liniile roșii, ca nu cumva Europa să renunțe la dependența de gazele rusești. Acum lui Putin, dimpotrivă, îi place ca uciderea dușmanului capturat, dar neînfrânt, să fie percepută ca un mesaj mutual univoc pe toate palierele societății, la fel ca în cazul sacrificării lui Evgheni Prigojin pentru încercarea de nesupunere.
Oponenții din țară să piardă orice dram de curaj, iar dușmanii din afară să nu pună la îndoială determinarea-i războinică. Așadar, încotro a țintit Putin, când a dus la bun sfârșit operațiunea NOVICIOK din anul 2020? Mai mulți analiști credibili spun că Putin, întâi de toate, a zădărnicit șansele Occidentului de a-l cere pe Navalnîi la schimb. Odată scăpat din ghearele lui Putin, Aleksei Navalnîi ar fi fost un puternic factor coagulant al răzlețitelor forțe de opoziție din exil. Un alt scop utilitar a fost încurajarea patrioților, după experimentul cu Boris Nadejdin. Boarea de îndoială în măreția lui Putin trebuia să fie zăgăzuită cu o acțiune șocantă, ca sunetul produs de ghilotina ce retează capul. Între timp, FSB-ul și-a făcut plinul cu listele de subscripție în favoarea lui Nadejdin, notează Mark Feighin, și va porni tăvălugul, mergând la adresele indicate de susținătorii candidatului, căruia i s-a permis să se pronunțe împotriva războiului ca să-i deconspire pe un cap. Și-a dat, definitiv, arama pe față și Ilan Mironovici Șor, revendicându-se jockerul salvator din butucul de cărți, cu care joacă Kremlinul pe direcția sud-estică. Prin urmare, atunci când ortacii săi, multiplicați prin singura metodă pe care o practică acest copil-minune de când i s-a făcut prezentarea în mediul politic de la Chișinău, încearcă să racoleze noi zurbagii cu ziua, dosarul Navalnîi arată, o dată în plus, ce viitor s-a proiectat pentru Republica Moldova în scenariile de la Kremlin și de ce este în stare idolul antieuropenilor.
