Nu e nevoie de prea multă imaginație ca să răspunzi la această întrebare naivă apărută, sunt convins, în capul oricărui pasager care a plătit măcar o singură dată taxă aeroportuară de 9 euro.
M-a săgetat și pe mine un fel de tristețe amestecată cu furie când am auzit știrea despre mașinoaca cumpărată de Ilan fudulache din dijma pe care am plătit-o și eu ori de câte ori am mers să-mi văd nemurelele de la Paris. Pe cine a vrut să-l impresioneze cu merțanul placat? Pe Putin? Nu avea cum. După ce Voronin i-a dat papucii cu planul Kozak Vova cel groaznic s-a jurat că nu mai calcă pământ moldovenesc decât cu șenilele tancurilor.
Dacă totuși Dodon l-o fi îmbunat cu invitația să guste din căpșunile de la Sadova, Putin era să care după el propria blindată. Bestia aia de 6 tone cu ferestre de 6 centimetri grosime. Ce-i drept, de când a cam îmbulinat-o în Ucraina, nici AurUsul nu i se mai pare de nădejde. Dumnealui preferă să meargă cu trenule-mașină-mică-unde-l-duci-pe-valoghikă!
Deci nu la Putin s-a gândit Ilan prestidigitatorul când și-a tras maștamabilul impenetrabil. Atunci poate la vreun mare mahăr din cele patru țări cu cele mai mari rezerve de petrol? Știți care-s ele, nu? Venezuela (17,8% din rezerva mondială); Arabia Saudită (17,2%); Iran (9,0%) și Irac (8,4%).
De fapt după Arabia Saudită în top cinci apare Canada cu 9,8% din polobocul global, numai că țara asta nu face parte din OPEC și nici cu Ilan Șor nu cred că s-ar așeza la masa de poker. Celelalte cu atât mai mult. Deci dăm la o parte și această versiune. Atunci pentru cine naiba a cumpărat proprietarul aeroportului arătania blinduită?
Un fost colonel cu epoleți și ochi albaștri îmi spune cu aer de știutor – pentru bandiții care poartă după ei valize cu bani cheș ca să nu fie detectate tranzacțiile lor obscure și care se tem de reglări de conturi ca dracul de tămâie și Ilan de judecata dreaptă.
Mașina blindată e cartea de vizită, poți să ai hoteluri de cinci stele și escort servicii de toate 10, dar dacă nu ai în ofertă o mașină blindată, nu contezi. Deci acolo era coada șoricelului și preocuparea cea mai importantă a proprietarului de aeroport – să le intre în voie coțcarilor ca să-i taie și lui câte o felie de cașcaval.
Pe când pasagerii, printre care și eu călătorul abonat la cursele spre Paris și înopoi, eram cu toții oițele și caprele de muls și de tuns. Lucru demonstrat de administrația care a luat în primire aeroportul revenit în proprietatea statului. Sperăm ireversibil.
Dar ce-i de făcut cu limuzina? Poate punem mână de la mână, ca și cum am plăti o taxă de aeroport, și o cumpărăm noi, cei mulți și proști, ca să o instalăm pe un postament în fața parlamentului. Să o vadă din ferestre deputații. Cei de ieri, de azi și de poimâine. De-a pururea și în vecii vecilor. Amin
