Cred că a sosit timpul ca Televiziunea publică să organizeze propria versiune a unui show de alternativă în care s-ar întrece în loc de cântăreți și circari tot felul de demagogi, palavragii, scornitori, mitomani și purtători de coifuri din foi de staniol. Și nu vă gândiți neapărat la simpatizanții unui partid care fac galerie în fața sediului Curții Constituționale în speranța că îi vor determina pe judecătorii înaltei instanțe să nu le închidă țevile din care provine debitul de entuziasm, loialitate și ura teatrală față de președinta Maia Sandu și dragostea neîntinată față de Vladimir Putin. Nu ei ar smântâni oalele. Anunțați un casting cum spun cineaștii și o să vă convingeți câte lăstare au crescut din predicile televizate ale lui Kașpirovski și Ciumac care îi făceau concurență chiar și lui Știrliț. Este nedrept ca acestor categorii de oameni talentați să le fie alocate doar câteva minute în buletinele de știri sau preț de câteva secunde ei să apară în pseudosondajele stradale numite convențional VOX POPULI. Cu aluzie la cealaltă jumătate a pretinsului dicton latin despre VOINȚA LUI DUMNEZEU CARE AR STĂ ÎNDĂRĂTUL GLASULUI POPULAR. De ce am zis că e un proverb contrafăcut? În realitate VOX POPULI VOX DEI e un dicton fals extras în mod ciopârțit din epistola unui poet, savant și teolog englez pre numele său Alcuin care în anul 798 scria exact invers că nu trebui ascultați acei care afirmă că vocea poporului este vocea lui Dumnezeu deoarece natura turbulentă a gloatei este foarte aproape de nebunie. Uuuups! De atunci s-a bătut multă monedă pe absolutizarea vocii poporului ce ar ține locul voinței lui Dumnezeu. Și pentru că e riscant să pui la îndoială demosul care stă la originea democrației, plus oleacă de lene și un pic de comoditate, s-a încetățenit pseudodictonul latin VOX POPULI, VOX DEI. Populist și utilitar ca o șurubelniță. În ce mă privește mai mult îmi place proverbul de alternativă care în română sună în felul următor – UNDE NU-I, NICI DUMNEZEU NU CERE. Numai că deschide poarta spre un câmp minat al incorectitudinii politice, dar cel puțin conține un fel de avertisment, pe care, așa cum vă spuneam, a încercat să-l formuleze și bietul poet englez în epistola sa scrisă în latina medievală, dar a fost mutilat și întors exact pe dos. De ce? Poate avem ocazia să vorbim altă dată.