Generalul Cernota a pierdut patria și pantalonii cu vipușcă, ajungând să umble în izmene prin Paris ca să facă rost de niște bani de cheltuială. În tălmăcirea lui Anatol Durbală acest personaj are tatuat în frunte blestemul «Așa îți trebuie, canalie!» Agresiunea militară împotriva Ucrainei nu lasă loc de empatie nici măcar pentru un personaj literar care altă dată avea o cu totul altă valență sentimentală. În filmul din perioada sovietică, după nuvela lui Mihail Bulgakov, generalul Cernota, jucat de Mihail Ulianov, inspira mai curând un fel de compasiune. Mai ales în memorabila scenă jucată în tandem cu actorul de același calibru Evgheni Evstigneev, scenă în care generalul îl face la cărți pe Paramoșa ca pe un copil. Milă amestecată cu admirație stoarsă cu aceeași măiestrie de Serghei Filippov în rolul lui Kisa Vorobianinov din „12 scaune”. Presupun că asemenea sentimente le-au trăit cei mai mulți dintre colegii mei de generație pentru care simpatia față de ofițerii din Garda Albă era un fel de dizidență mutuală, un fel de boicot al propagandei bolșevice, care ni-i băga în cap pe Vasili Ivanovici Ceapaev și Pavel Korciaghin. Mă întreb dacă astăzi privirea hipnotică a lui Alexei Batalov sau abisul oceanic din ochii lui Vladislav Dvorjețki, care apar în distribuția stelară a filmului sovietic după nuvela lui Bulgakov, mai sunt în stare să le înduioșeze pe admiratoarele de altă dată. Cele din Ucraina, la sigur, sau e de presupus că s-au lecuit, au dobândit imunitate inevitabilă. Antirusească. În mod fatal, generalul Cernota, jucat de Ulianov, ajunge astăzi retroactiv în aceeași oală (cu smoală topită) împreună cu Nikita Mihalkov și Valentina Tereșkova, alți doi idoli prăbușiți iremediabil în gol. În timpul spectacolului de la Teatrul Național „Mihai Eminescu” involuntar mă întrebam pe cine aș dori să văd în ipostaza lui Cernota-Durbală, umilit și devastat, cu tatuajul pe frunte zilnic zărit în oglindă. Putin? Șoigu? Prigojin? Gherasimov? Lavrov? Patrușev? Nu, lor le-ar sta bine în salopetă portocalie. Dar pe generalul mincinos Konașenkov Igor Evghenievici mi-ar plăcea să-l văd în izmene ponosite, împingând veșnic bolovanul lui Sisif, măcar din motivul că este originar din Chișinău. A bientot!