Kremlinul are grijă să întrețină generos crescătoria de propagandiști încă de pe vremea când Boris Elțin a câștigat cel de-al doilea mandat de președinte învingându-l cu ajutorul lor pe liderul comuniștilor GhenadiZiuganov. Propagandiștii au reușit în câteva luni să-l urce pe Elțin deasupra lui Ziuganov recurgând la cele mai insalubre metode de manipulare. Exemplele le puteți găsi în cartea document semnată de Mihail Zîgari, autorul celei de-a treia lucrări despre năravurile invariabile ale guvernanților din Rusia postsovietică. Vi le recomand cu încredere. Dar nu veți descoperi nimic nou și surprinzător dacă ați avut ocazia să urmăriți vreodată un spectacol după piesa lui Eugen Ionesco REGELE MOARE. Teatrul absurdului redat metaforic de Ionesco este norma încetățenită la Kremlin. Regele muribund descris de Ionesco justifică prin înalte rațiuni de stat toate cele 180 de războaie purtate împotriva vecinilor și uciderea tuturor potențialilor rivali care i-ar putea lua tronul și coroana. Este exact portretul lui Putin ieșit din mantaua lui Boris Elțin, sau pisica care a adus la perfecțiune diabolică instinctul de a prinde șoareci. Exact ca în piesa lui Ionesco camarila de la curtea țarului Boris Elțin l-a fardat și l-a sprijinit cu proptele invizibile pentru a-l prezenta publicului drept un Făt-Frumos capabil să înfrunte balaurul corupției și să ademenească pețitori occidentali dornici să se înfrupte din zăcăminteleieftine de petrol. Ctitorul corupției rusești de proporții catastrofice, după cum sugerează Mihail Zîgari, este fără îndoială Boris Elțin, cel care a permis camarilei să se îmbogățească pe căi ilegale sau semilegale în schimbul victoriei în scrutinul prezidențial. În anul de glorie al propagandei rusești 1996 a avut de câștigat nu atât muribundul Elțin, cât profitorii care i-au asigurat victoria. Unul dintre ei este megaintelectualul rafinat Konstantin Ernst. Lui i s-a încredințat misiunea să decidă CE și CINE apare pe sticla televizorului. Mincinoșii de meserie Soloviov, Kiseliov, Simonian, Scabeeeva fac parte din trupa sa de marionete. Până și Vladimir Pozner s-a văzut nevoit să accepte să fie suspendat pe ațe invizibile doar ca să poată apărea pe sticlă. Celelalte păpuși vorbitoare s-au lăsat cumpărate ca ridichea cu trei ruble legătura. Dacă ar fi să-l descriu printr-o metaforă ionesciană pe Konstantin Ernst cel care a pregătit terenul pentru acceptarea tacită, graduală a crimelor săvârșite de Putin de către majoritatea populației din Federația Rusă dar și de comunități intoxicate în toată lumea cred că l-aș putea compara cu un chelner care de-a dracului își bagă degetul în ciorba până ți-o aduce de la bucătărie. Și nu ai cum să te aperi de lașitatea sa nemernică, sau de nemernicia lașă a ospătarului Konstantin Ernst, decât evitând localul, adică închizând televizorul până îl vom vedea alături de Putin pe banca acuzaților.