Din lista lungă de rateuri ale guvernării care a adunat caimacul evenimentelor din 7 aprilie 2009 din capitala Republicii Moldova unul mă vizează direct. Și iată de ce. Am avut nenorocul să fiu invitat să mă dau cu părerea la câteva ședințe ale unui consiliul consultativ de pe lângă Comisia specială a Ministerului Culturii împuternicită să aleagă cel mai reușit proiect al Monumentului Libertății. Acel ansamblu sculptural din fața parlamentului urma să proslăvească contribuția decisivă în debarcarea unui regim politic indezirabil a tuturor acelora care au înfăptuit revoluției twitter cum botezase presa internațională revolta populară postelectorală urmată de violențe stradale scăpate de sub control astfel încât s-a ajuns la incendierea și devastarea clădirii parlamentului dominat de comuniști și al președinției în care fotoliul de șef de stat îl ocupa liderul partidului comunist Vladimir Voronin. Ideea instalării monumentului era sprijinită cu ardoare de premierul Vlad Filat. Ceea ce era de înțeles, deoarece liderul PLDM (dacă mai țineți minte această abreviere înconjurată de coroana stufoasă a unui falnic stejar) fusese unul dintre politicienii care apăsase tare pe accelerator în prima fază a revoluției twitter după care zădarnic mai încerca să tragă frâna când degringolada luase turații inimaginabile. Monumentul libertății i-ar fi asigurat brevet de revoluționar și le-ar fi închis gura acelor rivali politici care au calificat revoluția de la Chișinău drept lovitură de stat indusă de România, concluzie formulată de dogorâtul președinte Vladimir Voronin și președintele parlamentului incendiat Marian Lupu. Din câte îmi amintesc, proiectul căruia i s-a dat întâietatea reprezenta o salbă de cuburi enorme ce aveau să ocupe scuarul din fața legislativului, amintind cumva de celebrul Stonehenge. Numai că ideea s-a împotmolit foarte repede. Mai întâi s-au iscat păreri divergente referitoare la locul în care s-ar cuveni să apară un asemenea monument, după care au intrat în pantă discuțiile despre încărcătura semantică, despre valoarea estetică, apoi despre costuri și astfel cucul nu a mai ieșit din ceas. Dar nici Vlad Filat deja nu mai avea nevoie de monumentul libertății pentru că fusese brevetat de partenerii occidentali drept vatman de tramvai european. Cum și-a irosit el acest credit extrem de valoros e mult de povestit. Cert este că odată cu întreruperea carierei politice Vlad Filat a pierdut polemica cu Voronin și Lupu despre originea și valoarea revoluției twitter. Iar lipsa unor dosare concludente și definitive ce i-ar inculpa pe păpușarii degringoladei spre care a fost direcționată revolta tinerilor nemulțumiți de rezultatele unui scrutin parlamentar lasă loc pentru tot felul de baliverne și fantezii propagandistice folosite drept combustibil electoral. Și aici revin la nemulțumirea mea personală – de ce ne-ați îndemnat să ne răcim gura vorbind în urmă cu 13 ani despre Monumentul Libertății dacă nu ați știut să profitați de șansa libertății ?!
Minutul lui Vasile Botnaru- 7 aprilie, șanse irosite monumental
