Cetățeanul care speră să câștige mandatul de primar într-o localitate din apropierea Chișinăului, anunțându-și viziunea managerială în spotul electoral a la „Sergiu Sârbu, vopsește poarta”, și-a tras un glonte în aripă. De fapt nu el, ci proaspătul lider șansist care a plătit capodopera publicitară. Dar nici lui nu i-aș reproșa bazaconia pretins ingenioasă, ci creatorilor de imagine, care au reușit să-l mulgă de bani. De fapt, nici nu pe el, ci pe infatigabilul mecenat, care mai speră să salveze cioburile de cristal din fostul partid al magazinelor sociale și al protestatarilor zilieri ca să ia ultimul tren spre Monaco. Haideți să vă întreb pe șleau – dacă ar fi să decideți cui să-i dați votul, oare l-ați crede pe individul care promite că o să vă ia hârlețul din mână ca să vă sape grădina? Ori mătura ca să facă curat în fața casei în care locuiți. Sau o să vă dea la o parte ca să împingă el roaba cu mortar. Sau o să-și agațe sacoul într-un spalier ca să culeagă câțiva struguri (această secvență probabil a fost gândită ca struna cea mai sensibilă, întrucât vizează specificul vitivinicol al localității, v-ați prins?)… Câtă încredere ați avea într-o asemenea promisiune, fie și metaforică? Dincolo de faptul că vedem (rostogolindu-se generos pe rețele sociale) o mostră stângace de plagiat, încropită după calapodul „Sergiu Sârbu, furnicuța” (fostul deputat democrat totuși vopsea poarta și săpa grădina unor nevoiași, care nu erau în stare să facă treburile casnice), candidatul la șefia administrației locale, dintr-o localitate cu nume tare sonor, își anunță viziunea eronată asupra rolului pe care îl are un primar. Aspirantul la funcția electivă promite să muncească în locul celui care are de săpat, de cules struguri sau de măturat în fața porții. Și nicidecum împreună cu el (doar în terenul de sport face echipă, dar și acolo ca musca la arat). Și asta în loc să propună soluții mai eficiente, mai avansate decât hârlețul, roaba și mătura. Mobilizând comunitatea cu idei vizionare, fără a recompensa voturile cu o bucată de șosea flancată de trei piloni cu becurile aprinse, în timp ce la periferia satului e glod și beznă. Dar, de ce m-aș mira, dacă partidul-umbrelă îi are drept cârmaci pe câțiva zilieri în politică promovând ideologia peștelui, și nu a undiței. În mod deliberat, așa cum au învățat de la Putin. Pentru că cerșetorul înfometat nu-și rupe ochii de la cutia de tinichea și se mulțumește cu pomeni. Inclusiv, sau mai ales, electorale.