Omul , conform vechiului Testament, a fost zidit de Dumnezeu în ziua a șasea. În primele zile a vrut Dumnezeu să fie alte lucrări mult mai importante: Cerul, lumina, soarele, luna, zi, noapte, flora, fauna şi abia, repetăm noi ,parcă, obosit în a șasea zi şi-a amintit şi de om. Nu ne apucăm să tălmăcim vrerea Celui de Sus, dar de unele raționamente trebuie şi suntem obligați să luăm aminte. Atotputernicul a rânduit Lucrurile conform măreției lor. Priorităților cum ar veni. Şi dacă a considerat Atotputernicul ca Omul să fie lucrarea nu de cea mai mare importantă, la sigur că au existat niște considerațiuni cu privire la EA. Omul, şi aşa păcătos prin esența sa, comite un şi mai mare păcat, considerându-se cu de la sine putere, ca fiind anume el şi numai el Lumea. În realitate fiind doar o mică , dar mică de tot ,minusculă, părticică din ea.
Confundarea dintre Om şi Lume, aş zice Marea Eroare…de la om pornește si lui îi aparține. Nu sunt gemene noțiunile : Lumea şi oamenii. Oamenii, chiar şi luaţi la un loc cu tot globul , oricum, nu întruchipează Lumea ,în sensul deplin al acestui cuvânt. Nouă, oamenilor, ne place să ne zicem Lume. Noi ne vedem, principalii în toate. Considerăm că în jurul nostru totul se învârte, noi totul decidem, de noi totul depinde, fără noi nimic nu se întâmplă şi nimic nu mişcă. Mare iluzie. Doamne mă iartă. Ne amăgim pe noi înșine, creându-ne nouă înșine iluzii că suntem de cea mai mare importantă. Deșarte iluzii. Centrul Universului ne vedem, de fapt fiind doar la marginea Lui. Lumea şi oamenii. Marea deosebire dintre lume şi oameni constă în faptul că Lumea e perfectă, iar omul, cu viciile şi cusururile sale este cea mai imperfectă componentă a lumii. Şi când te gândeşti că Dumnezeu și-a vrut Lucrarea perfectă! i-a vrut pe toţi perfecți. !
Puteţi fi de acord cu cele spuse dar puteți şi să treceți peste ele. Un lucru sunt convins rămâne cert Planeta Pământ numai planeta iubirii nu poate fi considerată. Dacă şi a afirmat cineva, cândva cum că civilizația va fi salvată de dragoste, apoi a spus-o mai mult ca o dorință, decât ca ceva care de bună seamă există. Din păcate are mult mai multă dreptate cel care afirmă că planeta Pământ e planeta războaielor. Istoria omenirii este istoria războaielor. Perioada dintre războaie nu e nimic altceva decât perioadă unde oamenii ori se pregătesc de război, ori înlătură consecințele războiului.
Omul acesta e o fire anapoda să nu zic mai dur. Fiţi atenţi. De-a lungul secolelor și mileniilor Omul a inventat civilizația ca mai apoi tot el Omul să fie acela care să inventeze tot felul de arme pentru a distruge această civilizație. Colac peste pupăză, mai apoi tot oamenii au inventat arme de apărare împotriva armelor de nimicire născocite ulterior. Şi acum spuneţi-mi nu-i idioată civilizaţia noastră? Inventăm blocuri militare NATO, SENTO, ŞMENTO, Tratat Varşovia, lagăre socialiste ca tot noi să organizăm ONU, OSCE, pentru a lupta împotriva blocurilor organizate de aceleasi persoane, ori aproape aceleași. Ineţiem război de cotropire ca mai apoi să ineţiam altul de eliberare. Războiul rece îl înlocuieşte pe cel … Cum să-l numim fierbinte, ori mai puţin rece . Unificăm ţări ca mai apoi să le împărţim. Ne căsătorim ca să ne despărţim. Năştem ca să avem ce omorî. Construim cu bani grei ca să ,cu bani şi mai grei, distrugem. Idiotism total când stai să te gândeşti. Înjurăm de Dumnezeu,ca mai apoi tot de la Dumnezeu, să cerem iertare şi mântuire.
Iertarea, iată ce ne lipseşte nouă tuturor. Uităm că doar cel care iartă poate fi la rându-i iertat.
Un copiii să ierte părinților. Părinţii, la rândul lor, să ierte copiilor. Buneii să ierte şi ei nepoților, care poate uită drumul spre casa lor. Să iertăm dacă dorim să fim iertați. Să iertăm palma insultei și numai după aceasta să cerem îndurare pentru a fi mântuiți.
Post scriptum
Apropo despre panglica bicoloră de cotropire numită în popor și de coloradă am scris încă în timpul războiului din 1992. Atunci nu am fost auzit .poate măcar acum
Un gândac de coloradă,
Având chef de promenadă,
Se-mbătă cu hlorofos
Și porni alene-n jos.
Dup-o oră de plimbare,
Întâlni din întâmplare,
Alt gândac, tot tărcatel,
Îmbătat nițel și el.
Zise primul cu avan:
„Măi gândace, pe-acest lan
Sunt gândaci ca noi o mie,
Hai să facem colonie –
Mai adăugă tot primul – ,
Ne schimbăm drapelul, imnul
Devenim atunci îndată
