Laurențiu Pleșca este cercetător științific la Centrul Român de Studii Ruse și doctorand al Școlii Doctorale de Științe Politice din cadrul Universității din București. Este analist politic, iar principalele sale puncte de interes în domeniul politic sunt: dezvoltarea economică a României în cadrul UE, securitatea UE, Parteneriatul Estic. De asemenea, îl preocupă integrarea europeană și analizează atât politica internă și externă a României, cât și a Republicii Moldova. O convorbire despre livrarea gazelor cât și în special de asigurarea cu energie electrică a R Moldova.
Vocea Basarabiei: Vorbim despre criza energetică, o problemă mare pentru Republica Moldova, pentru că 31 de ani a fost dependentă doar de resursele energetice din Federația Rusă. Se vorbește mult după ce s-a semnat acest contract între Energocom și MGRES, centrala situată în stânga Nistrului, unii spun că e trădare, e susținere în favoarea unui regim separatist, alții spun că s-a luat în calcul totuși realitatea și s-a găsit acest deznodământ pe moment ca cetățeanul Republicii Moldova să achite mai puțin pentru energia electrică. Cum se vede deznodământul acestei probleme energetice de acolo, de peste Prut?
Laurențiu Pleșca: Din punctul meu de vedere, semnarea contractului cu MGRES, cu centrala de la Cuciurgan a reprezentat o decizie foarte dificilă pentru actuala guvernare de la Chișinău, a fost foarte complicat să împăcăm cele două tabere. De exemplu, observăm acum în societate că cetățenii moldoveni practic sunt nemulțumiți de decizia actualului ministru al infrastructurii și dezvoltării regionale, dar nu trebuie să uităm despre faptul că această decizie de a nu semna acest acord ar fi însemnat ruperea sau sugrumarea Transnistriei și falimentul ei economic. Trebuie să înțelegem dacă Republica Moldova are o soluție pentru rezolvarea conflictului transnistrean și dacă este un moment oportun acum, în primele zile de iarnă, dacă putem să facem acest lucru. Din punctul meu de vedere, această decizie a fost una foarte-foarte complicată, dar am observat că partenerii europeni, prin Comunitatea Energetică Europeană, și partenerii americani, prin vocea ambasadorului Statelor Unite de la Chișinău, practic au salutat semnarea acordului. Trebuie să nu uităm că vedem doar vârful aisbergului, noi vedem doar poziția Republicii Moldova, ce se întâmplă în Republica Moldova, dar trebuie să vedem imaginea de ansamblu, și anume: cine are mai mare nevoie de acest ajutor energetic în această criză.
Vocea Basarabiei: Și cine ar avea mai mare nevoie de acest ajutor, ținând cont că se suprapun mai multe crize, dar criza energetică este cea mai dură?
Laurențiu Pleșca: Noi am uitat aici de Ucraina. Desigur, Republica Moldova are nevoie de asigurarea cu energie, atât cu gaze, cât și cu energie electrică, numai că dacă există oportunitatea, dacă avem o centrală la nivel de MGRES, care poate asigura producția de energie electrică pentru Republica Moldova, atunci ar trebui să folosim această oportunitate. Cred că acest lucru nu s-a spus în societate, faptul că există și Ucraina care ar avea nevoie de energie electrică. Practic, dacă avem încă o centrală care asigură energie în această criză energetică, pentru că criza aceasta nu este doar criză energetică în Republica Moldova sau în Ucraina, este la nivel european. Prin urmare, avem în vedere și faptul că această energie electrică, pe care am luat-o până acum din România, mulțumim României pentru sprijinul acordat și că a sărit în ajutor atunci când aveam cea mai mare nevoie, dar această energie poate să meargă și către Ucraina. De fapt, România a și anunțat că este dispusă să livreze curent către Ucraina în caz de necesitate. Practic, observăm că aceasta este o decizie la nivel internațional și nu trebuie să uităm nici de Ucraina, pentru că, da, este adevărat, Republica Moldova până la război se asigura cu energie datorită Ucrainei, dar din cauza bombardamentelor rusești asupra infrastructurii energetice a Ucrainei acest lucru nu s-a mai întâmplat și, prin urmare, s-a schimbat și paradigma.
Vocea Basarabiei: Bine, dar cetățenii Republicii Moldova totuși au apreciat și continuă să aprecieze gestul care vine de peste Prut, România livrează, vinde energie electrică în proporție de 90 la sută din ceea ce îi trebuie populației Republicii Moldova, doar că din această cantitate 30 la sută e la un preț subvențional de 90 de euro, în rest, contractele arată alte prețuri, care se ridică până la mai mult de 400 de euro. Iată, mulți își pun întrebarea – trebuia în continuare Republica Moldova să ia curent electric de peste Prut și să treacă cu bine această iarnă? Avea România suficientă cantitate să-i ofere Republicii Moldova?
Laurențiu Pleșca: Cum spuneam anterior, această criză este și peste România, și peste Europa. Nu exista și nu există suficient pentru a asigura întreaga producție pentru România, pentru că observăm că și România a început să importe energie electrică. Deci, observăm că, cu toate că România ajuta Republica Moldova cu 30 la sută din necesar la un preț subvenționat, plafonat și restul observăm că era la un preț de piață de pe bursa românească, deci nu exista situația în care România să poată ajuta la un preț accesibil Republica Moldova. Mai mult decât atât, am observat și comunicatul producătorului românesc de energie electrică Hidroelectrica, care a anunțat că de pe 11 decembrie s-ar reduce volumul de energie electrică românească livrată către Republica Moldova, deci observăm că România nu poate nici ea livra mai mult nici măcar la un preț mai mare. Or, o parte din energia electrică livrată de statul român către partea moldovenească era subvenționată, dar cea mai mare parte, din ce știu eu este 40 la sută, era cumpărată de pe bursa românească. Prin urmare, trebuie să ne gândim foarte bine dacă această decizie a fost sau nu rațională. Din punctul meu de vedere a fost o decizie necesară, am înțeles doleanțele Ucrainei practic prin această acțiune.
Guvernul Republicii Moldova practic a venit în întâmpinare pentru a nu oferi motive pentru Federația Rusă de a tăia gazul total.
Vocea Basarabiei: „Capul lui Moțoc”, asta se aude tot mai insistent în Republica Moldova, că după această semnare de contract privind achiziția energiei electrice ar trebui să-și depună demisia vicepremierul Andrei Spînu, responsabil de sectorul energetic. Unii au citit printre rânduri și mesajul pe care l-a transmis președinta Maia Sandu, sugerând că a fost lipsă de comunicare, iar pe de altă parte, totuși ar trebui altfel să fie gestionat acest domeniu important în Republica Moldova, sectorul energetic.
Laurențiu Pleșca: Da, sunt de acord, poate comunicarea ar fi trebuit să fie mai bună, numai că această decizie s-a luat într-un mod spontan, pentru că de la 1 decembrie am observat aceste creșteri ale prețului la curentul electric. Multă lume, de exemplu, îl lua în derâdere pe actualul ministru, când spunea că avem mai puțin vânt din Germania, dar practic există un adevăr în ceea ce spune el, prețul a crescut în mod semnificativ, la câteva sute de euro, până la 600-700 de euro. Comparând prețul, de exemplu, cu 90 de euro sau cu 73 de euro cât este acum semnat contractul cu așa-zisa parte transnistreană, observăm că există o reducere de preț, dar nu este vorba doar despre energie electrică mai ieftină cu 25 la sută, ci avem și o predictibilitate energetică, practic nu ne trezim în momentul în care rămâne țara fără energie sau fără gaze. Avem stocuri de gaze pentru două luni, iar energia electrică nu o să mai fie o situație în care să rămână Moldova în întuneric, ceea ce este foarte important.
Vocea Basarabiei: Oare chiar există o predictibilitate din moment ce nu se știe cum se va comporta în continuare gigantul rus Gazprom, pentru că regiunea transnistreană are datorii enorme pentru consumul de gaze, aproape 9 miliarde de dolari? E o sumă mare și foarte mare și acum totul e la latitudinea, la discreția, la voința Gazprom-ului, a Moscovei, în primul rând, pentru că se consideră că și Gazprom-ul ar fi o bâtă în mâna politicienilor ruși.
Laurențiu Pleșca: Da, de aceea și Guvernul Republicii Moldova practic a venit în întâmpinare pentru a nu oferi motive pentru Federația Rusă de a tăia gazul total. Nu aș vrea să-mi imaginez o situație în care suntem la început de iarnă și Republica Moldova rămâne fără gaze. Cu toate că avem acele stocuri pentru două luni, asta nu înseamnă că suntem solizi, dar suntem foarte-foarte vulnerabili energetic, de aceea ar trebui să fim mai atenți atunci când vorbim despre faptul că, uite, haideți să soluționăm acum conflictul transnistrean. Mie mi se pare un moment total nepotrivit, pentru că există o instabilitate. Această instabilitate pe cine ajută? Această instabilitate ajută doar Rusia, e exact planul Federației Ruse de a lăsa și Ucraina fără curent pentru a se da pe brazdă și pentru a lăsa mâinile neputincioasă în jos, fără a se putea apăra și de a ceda anumitor cerințe. Deci trebuie să vedem situația de ansamblu și să vedem că a fost o decizie necesară.
Dacă am fi falimentat acum Transnistria, ce s-ar fi întâmplat cu o treime din populația regiunii? Dacă Transnistria se află în faliment, nu are acolo nici energie și nici căldură, toată populația regiunii transnistrene o să vină la Chișinău, adică o să fie foarte greu de gestionat o povară umanitară.
Vocea Basarabiei: Dar, în opinia dvs., totuși trebuie adus pe masa negocierilor și dosarul transnistrean, pentru că mulți cunoscători ai acestui dosar spun că tocmai acum ori se ratează, ori se avansează pe chestiunea reglementării transnistrene?
Laurențiu Pleșca: Deci, cum spuneam, nu este un moment potrivit acum. Și eu mi-aș dori să se soluționeze, în sfârșit, conflictul transnistrean, dar observăm că există mai mulți factori la mijloc. Dacă am fi falimentat acum Transnistria, ce s-ar fi întâmplat cu o treime din populația regiunii? Am fi putut primi, de exemplu, un nou val de refugiați? Pentru că dacă Transnistria se află în faliment, nu are acolo nici energie și nici căldură, toată populația regiunii transnistrene o să vină la Chișinău, adică o să fie foarte greu de gestionat o povară umanitară. Și să nu uităm și de riscurile de securitate ce pot apărea, să nu uităm de războiul de pe Nistru, pentru că am putea avea o situație de genul acesta.
Vocea Basarabiei: Bine, dar în cazul dat s-a prelungit viața unui regim secesionist? Asta încearcă să spună unii experți.
Laurențiu Pleșca: Am auzit părerea dlui Slusari, în care dacă am fi strangulat economic, să spunem așa, regimul separatist, atunci de la 1 ianuarie practic am fi într-o situație bună și s-ar întâmpla reintegrarea. Eu nu sunt de acord, pentru că este o situație foarte incertă. Să nu uităm că suntem în prima săptămână de iarnă.
Da, este o decizie controversată, adică înțeleg, pe de o parte, și părerea unei părți a populației care nu este de acord și ar vrea, de exemplu, demisia dlui ministru, dar eu nu cred că există o persoană care ar fi făcut într-un alt mod decât acesta, având în vedere că dlui nu a luat o decizie de sine stătător.
Vocea Basarabiei: Dar dacă de la 1 ianuarie Gazprom-ul închide robinetul nu e aceeași situație?
Laurențiu Pleșca: Dacă Gazprom-ul ar închide robinetul în ianuarie, am avea aceste stocuri care sunt pentru două luni și, desigur, ne-ar sări în ajutor partenerii noștri de dezvoltare. Înțeleg ce spuneți dvs., numai că dacă nu am fi venit în întâmpinarea părții transnistrene, probabil că am fi avut, de exemplu, cu noile bombardamente din zilele acestea, am fi avut iarăși un blackout, practic nu am fi avut energie și s-a recurs la soluția cea mai optimă, în care Republica Moldova își menține sistemul de electricitate stabil, își menține casele calde și luminile aprinse în aceste vremuri întunecate.
Vocea Basarabiei: A fost ales răul cel mai mic, asta lăsați să se înțeleagă?
Laurențiu Pleșca: Răul necesar, aș spune eu. Da, este o decizie controversată, adică înțeleg, pe de o parte, și părerea unei părți a populației care nu este de acord și ar vrea, de exemplu, demisia dlui ministru, dar eu nu cred că există o persoană care ar fi făcut într-un alt mod decât acesta, având în vedere că dlui nu a luat o decizie de sine stătător. Acesta s-a consultat cu partea românească, cu partea europeană, cu Statele Unite. Deci, nu a fost o decizie luată doar de ministrul Spînu, a fost o decizie de comun, pentru că dacă ar fi fost doar decizia lui și ar fi fost o decizie greșită, probabil că dânsul astăzi n-ar mai fi fost în funcție. Corect?
