Vocea Basarabiei: În cele ce urmează vom vorbi despre riscurile și amenințările la adresa securității Republicii Moldova, despre relația pe care trebuie și poate să o aibă Republica Moldova cu Alianța Nord-Atlantică și despre neutralitatea Republicii Moldova, și despre alte subiecte de actualitate împreună cu dl Ion Tăbârță. Mulți dintre dvs. îl cunoașteți ca analist politic, astăzi îl prezint în premieră aici, la Vocea Basarabiei, ca pe director executiv al Centrului de Informare și Documentare NATO la Chișinău. Mulțumim mult că ați găsit timp să veniți la Vocea Basarabiei!
Ion Tăbârță: Vă mulțumesc dvs. pentru ocazia de a vorbi la Vocea Basarabiei!
Vocea Basarabiei: Iată sunt 10 luni de la invazia rusă în Ucraina. Perioada aceasta ce vulnerabilități a arătat că are Republica Moldova?
Ion Tăbârță: Republica Moldova are mai multe vulnerabilități, însă a fost nevoie, cu regret, de un război în regiune, ca noi să avem discuții referitoare la Armata Națională, noi mult timp nu am avut discuții referitoare la Armata Națională.
Vocea Basarabiei: Era un subiect tabu, nu se voia să se vorbească, era mai degrabă considerat un subiect care trebuie să fie tăinuit de cetățeni sau de ce?
Ion Tăbârță: Nu neapărat era un subiect tabu, dar nu era un subiect popular, pentru că nu aducea anumite puncte electorale sau puncte politice, despre Armata Națională se vorbea cumva la general.
Dacă ne uităm în sondaje, de regulă, Armata Națională alături de biserică este una dintre instituțiile care se bucură de cea mai mare încredere, desigur cifrele diferă de la sondaj la sondaj, însă oricum avem încrederea cetățenilor în armată.
Vocea Basarabiei: Și astăzi, dacă ținem cont de bugetul care urmează să fie adoptat în parlament, suma banilor alocați Ministerului Apărării aproape că s-a dublat.
Ion Tăbârță: Aproape s-a dublat suma și ne întoarcem la ceea cu ce am început, că, cu regret, a fost nevoie de un război ca noi să discutăm despre Armata Națională, să încercăm să întărim capacitățile ei de apărare. Nefiind militari de profesie, înțelegem foarte bine că nevoile Armatei Naționale sunt într-atât de mari, încât nu cred că această sumă va fi de ajuns pentru a echipa, pentru a moderniza armata noastră, însă oricum este clar că se merge în direcția de care avem nevoie, și anume să întărim capacitățile de apărare ale armatei noastre, desigur păstrând proporțiile statului Republica Moldova sau mărimea acestei armate, pentru că noi nici pe departe nu putem să avem același potențial al armatei pe care îl are, spre exemplu, aceeași Ucraină, pe care o vedem cum rezistă acum eroic în fața unei armate puternice, armatei ruse, cu toate problemele sale.
Vocea Basarabiei: Dar credeți că situația din Armata Națională a fost lăsată așa cum a fost până astăzi și din motivul că în Constituție există acest articol care stipulează neutralitatea Republicii Moldova și că mai degrabă s-a considerat că armata nu ar trebui să fie în centrul atenției celor care guvernează și al cetățenilor?
Ion Tăbârță: Cred că statutul de neutralitate mai degrabă a fost un pretext pentru a nu se întări Armata Națională. Dacă e să vorbim despre neutralitate, această neutralitate a fost adoptată în contextul anilor ‘90, când aveam și o anumită naivitate…
Vocea Basarabiei: În ’94 a fost adoptată Legea Fundamentală.
Ion Tăbârță: Da, prin Constituție. Noi am crezut atunci că, dacă vom adopta statutul de neutralitate, vom fi cea de-a doua Elveție, armata rusă imediat, a doua zi va fi retrasă de către Federația Rusă de pe teritoriul Republicii Moldova. N-a fost așa nici pe departe, însă ulterior statutul nostru de neutralitate mai degrabă a fost folosit de către Federația Rusă în interesele sale geopolitice prin actorii săi de influență, inclusiv politici de aici, din interiorul Republicii Moldova. În 2008, dacă ne aducem aminte, la summitul NATO de la București Putin a fost chiar de acord să-și reia relația sa parțială cu Voronin, după supărarea din 2003, legată de „memorandumul Kozak”, numai ca Voronin să iasă de la tribuna NATO, dar ne aducem aminte că la acel summit s-a discutat subiectul aderării sau invitației pentru negocierile de aderare a Ucrainei și a Georgiei și pentru Putin era foarte important ca Voronin să spună că Republica Moldova este un stat neutru.
Și, ulterior, când se vorbea despre armată, anumiți actori făceau neapărat referință la faptul că noi suntem un stat neutru și noi nu trebuie să ne înarmăm, cu toate că niciodată la noi nu s-a spus că, de fapt, statele neutre au o capacitate de apărare chiar mai mare decât statele care fac parte dintr-o alianță politico-militară.
Suedia, Finlanda, până la aceea și Elveția, la noi nu se vorbește cât de mult alocă din bugetul său sau ce sume alocă Elveția pentru apărare, la noi se considera că avem neutralitate, nu trebuie să avem armată, pentru că neutralitatea este acea umbrelă care ne apără securitatea.
Vocea Basarabiei: Bine, două țări și-au regândit politica și au decis că totuși trebuie să ajungă state membre ale Alianței Nord-Atlantice, ne referim la Finlanda și la Suedia, dar cu multe ocazii, totuși, Federația Rusă sugera, îi sfătuia pe cei care guvernează Republica Moldova că trebuie chiar să ceară garanții pentru a-și păstra această neutralitate. De ce?
Ion Tăbârță: Garanții pentru ca să nu se intervină sau să nu facem parte din Alianța Nord-Atlantică, asta era marea problemă a Federației Ruse și este, cu toate că cea care a încălcat sau încalcă neutralitatea este Federația Rusă, trupele sale sunt prezente aici, încălcând statutul nostru de neutralitate.
Vocea Basarabiei: Dar, iată, și pe parcursul acestui război pe care îl poartă Rusia împotriva Ucrainei de la Moscova, deseori, demnitarii tot îi aminteau Republicii Moldova că este un stat neutru, că trebuie să păstreze această neutralitate și, după ce spunea Moscova, și de peste Nistru, de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski cerea și el Republicii Moldova să nu uite că în Constituție este stipulat acest statut de neutralitate. De ce?
Ion Tăbârță: Pentru că ei își doresc o Republică Moldova nesigură sau vulnerabilă, care să nu aibă capacitate de apărare. Același regim de la Tiraspol este un regim semi-militarizat sau chiar mulți ar spune că este un regim militarizat, ei în permanență pun accentul pe armată, pregătire, nu mai spunem de armata rusă care este prezentă acolo ilegal, dar orice tentativă a Republicii Moldova de a-și întări Armata Națională, orice exercițiu militar de aici imediat era privit cu suspiciune și Republica Moldova era învinuită că se militarizează după standardele NATO, ceea ce nici pe departe nu este așa. Republica Moldova, din păcate, are o armată cu multe probleme, trebuie să o spunem. În patrimoniul armatei noastre practic nu a mai rămas nimic din ceea ce am avut la momentul destrămării Uniunii Sovietice. Noi acum vorbim despre sistemul antiaerian de apărare, noi am avut cândva un sistem antiaerian de apărare prin zona Durleștilor, dacă nu greșesc, și acum n-a mai rămas nimic din el. Ce s-a făcut și cum, că a fost vândut, că nu a fost vândut… Da, nu știu cât de mult ne-ar fi apărat acest sistem antiaerian în caz de atac, însă la sigur el ne-ar fi prins bine acum, să spunem așa, cu atât mai mult că vedem cum rachetele rusești survolează spațiul aerian al Republicii Moldova.
Din păcate, a fost nevoie de un război ca noi să discutăm despre Armata Națională, iar cei din regiunea transnistreană și cei din Federația Rusă nu doresc ca noi să avem o armată puternică, pentru că, fiind un stat vulnerabil, acest stat poate în permanență să fie amenințat.
Vocea Basarabiei: Dar dacă Federația Rusă invadează și mai mult Ucraina, atunci există aceste amenințări ca să fie destabilizată situația și din Republica Moldova?
Ion Tăbârță: Da, în mod evident! Și Federația Rusă încearcă să destabilizeze acum situația din Republica Moldova. Ce-i drept, nu pe cale militară, prin presiunile energetice pe care le pune asupra statului nostru, prin susținerea unor factori politici din Republica Moldova, pentru ca acești factori politici să destabilizeze actualul sistem politic, să lovească în partidul de guvernare, așa cum este el lipsit de experiență, însă Federația Rusă nu-și dorește un parcurs proeuropean pe care actualul partidul de guvernare îl promovează. Și trebuie să spunem că acum în Parlamentul Republicii Moldova avem o coaliție oligarhico-geopolitică, pentru că, pe de o parte, unele partide reprezintă interesele geopolitice ale Federației Ruse, alte partide sunt susținute sau promovează interesele oligarhice, ceea ce o aranjează pe Federația Rusă și prin intermediul acestor actori de influență încearcă să destabilizeze situația social-politică de la noi.
Vocea Basarabiei: Vă referiți la opoziția parlamentară?
Ion Tăbârță: La opoziția parlamentară, în mod special, desigur. Opoziția parlamentară, din păcate, nu are o agendă acum care să contribuie la un curs de guvernare cât mai bun, cât mai eficient, nu neapărat să spun un curs proeuropean, dar să fie guvernarea cât mai eficientă. Nu, opoziția promovează alte agende, numai nu agenda statului Republica Moldova.
Vocea Basarabiei: Haideți să vorbim despre relația pe care o are și trebuie s-o continue Republica Moldova cu Alianța Nord-Atlantică, din moment ce, totuși, se mai schimbă percepția cetățeanului din Republica Moldova. Dacă mulți ani în urmă era mare segmentul populației care mai credea că NATO este o sperietoare pentru Republica Moldova, în moment ce chiar Federația Rusă avea o relație foarte bună cu NATO, pentru că avea reprezentantul său la Bruxelles și se considera că reputația Rusiei este mult mai bună, mai avansată cu NATO, decât cea pe care o avea Republica Moldova. Astăzi cum definiți această cooperare între Republica Moldova și NATO?
Ion Tăbârță: Relația noastră cu Alianța Nord-Atlantică tot timpul a fost atât de apropiată cât a vrut Republica Moldova, pentru că acele proiecte sau acele programe pe care le avem noi cu Alianța Nord-Atlantică sunt la solicitarea Republicii Moldova. Documentul de bază desigur este acest Plan Individual de Acțiuni dintre Republica Moldova și NATO, cunoscut mai bine ca IPAP, am mai avut anterior Parteneriatul pentru Pace, care a fost stabilit încă în anul 1994 și noi am dezvoltat anumite programe care au dus la creșterea gradului de instruire mai degrabă a corpului de ofițeri și relația noastră a fost mai degrabă pe domeniul civil. Cred că nu o singură dată s-a vorbit despre acel proiect dezvoltat, realizat de NATO privind distrugerea acelor depozite de pesticide rămase încă din perioada sovietică drept moștenire și care prezentau adevărate bombe ecologice. Noi nu am insistat sau noi nu putem să spunem că avem o relație cu NATO în care să se discute în termenii aderării la această organizație. Da, noi avem statutul de neutralitate, care din start a pus anumite limite și, din păcate, aceste limite nu se refereau la aprofundarea relațiilor pe alte segmente, nu numai în cel militar, pe segmentele civile.
Dar Alianța Nord-Atlantică acum a demonstrat că în context de război este principala organizație care poate să asigure securitatea în Europa. Și nu în zadar acele state pe care le-ați menționat dvs. – Finlanda și Suedia – au renunțat la neutralitatea lor, chiar multiseculară în cazul Suediei, ca să intre în NATO, pentru că anume această organizație garantează protecția sau garantează securitatea.
Noi am rămas cu o moștenire cu privire la NATO din perioada sovietică, plus acea moștenire, acele clișee din perioada Războiului Rece sunt alimentate de propaganda rusească și cu precădere s-a accentuat această propagandă după 2005-2006, când s-a discutat despre o posibilă aderare a Ucrainei și a Georgiei și atunci propaganda rusă a început să lovească foarte mult în tot ce înseamnă NATO, imaginea NATO, intenționat s-a denaturat imaginea NATO, ea a fost și este prezentată drept o organizație agresivă, care aduce instabilitate, e sursă de război ș.a.m.d. Cu toate că la începutul anilor 2000 nu chiar așa era imaginea NATO, atunci cred că era jumătate la jumătate. Ne uităm la un Barometru al Opiniei Publice de prin 2004-2005, cei care spuneau că aderarea la NATO ne-ar aduce garanții de securitate erau în jur de 30%, și anume în sensul că, dacă duminica viitoare ar fi un referendum cu privire la aderare, ar fi votat pentru aderare, alte 22%, dimpotrivă, spuneau că sunt pentru neutralitate, ca după aceasta treptat-treptat să se schimbe cifrele. De prin 2007-2008, cei care spuneau că, dacă duminica viitoare ar fi un referendum cu privire la aderarea la NATO, pentru aderare erau în jur de 22%, iar cei care spuneau că sunt pentru neutralitate – peste 50%, ne-o arată chiar ultimul Barometru al Opiniei Publice, ceea ce înseamnă că, de fapt, spre regret, noi avem această percepție eronată privind NATO în societate. Nimeni nu spune că noi trebuie să aderăm la această organizație sau să începem negocieri, dar, totodată, realitățile despre NATO din Republica Moldova, din păcate, nu sunt cele corecte.
Vocea Basarabiei: Dvs. ziceți că nimeni nu spune despre o posibilă, eventuală aderare a Republicii Moldova la NATO, dar când se fac aceste cercetări sociologice, totuși fiecare sondaj arată că, într-un fel, crește încrederea cetățeanului în NATO, pentru că înainte de a intra în studio ați spus că 35 la sută din cetățeni astăzi ar vota în cadrul unui plebiscit pentru aderarea țării lor la NATO?
Ion Tăbârță: Da, eu cred că războiul din Ucraina va schimba mult percepția, pentru că acel construct de securitate pe care noi îl aveam va fi revizuit. Neutralitatea nu ne aduce garanții de securitate, dacă nu va fi cumva susținută această neutralitate prin anumite măsuri din partea instituțiilor statului. Noi avem nevoie de o armată care să fie pregătită, să fie echipată, să fie modernizată.
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă o adevărată modernizare a Armatei Naționale?
Ion Tăbârță: O adevărată modernizare ar începe chiar de la modul cum funcționează până în a fi dotată și echipată, pentru că la noi în linii mari a rămas scheletul sovietic al Armatei Naționale cumva îmbrăcat într-o haină mai modernă. Acel sistem de recruți de un an de zile, care cine se duce în armată? Trebuie s-o spunem direct, mai mult se duc copiii din zonele rurale, din familii social-vulnerabile. Acesta este în linii mari, dacă să ne uităm, contingentul de bază al acelor recruți. De trecut la armata profesionistă este complicat și trebuie timp pentru asta. Ceea ce am avut noi, acel concept sau acele discuții de prin 2018 privind trecerea la armata profesionistă, mai degrabă au avut un substrat politic, însă toți înțelegeam și militarii spuneau că nu este real, mai degrabă avea un aspect politic, electoral în perspectiva alegerilor din 2019. Cum au trecut acele alegeri, cum s-a schimbat guvernarea, nimeni nu a mai vorbit despre o trecere la armata profesionistă, însă noi trebuie să gândim cum schimbăm modul de recrutare, modul de funcționare, echiparea Armatei Naționale, să avem un corp de ofițeri bine pregătiți și militari, cu toate că corpul de ofițeri, putem să spunem că, datorită anumitor cursuri, inclusiv ale NATO, cursuri care reieșeau din anumite programe internaționale, noi totuși avem, a spus-o și dl Nosatîi, ministrul apărării, că noi în linii mari avem un corp de ofițeri instruiți, pregătiți, care au trecut prin diferite programe de recalificare anume la NATO. Însă aceasta nu este suficient, noi trebuie să vedem în general conceptul de funcționare a Armatei Naționale și cred că actuala guvernare, în actualul context, ar trebui și în noua Strategie de securitate națională care acum se elaborează probabil va fi definit care va fi rolul Armatei Naționale și care va fi conceptul ei de dezvoltare.
