Pe 14 februarie 1935 s-a născut unul dintre cei mai mari poeți români, Grigore Vieru, supranumit „Poetul podului de cuvinte”.
Născut în satul Pererâta, județul Hotin (astăzi raionul Briceni), Grigore Vieru a fost un om dedicat limbii și culturii române. Acesta a spus: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.
Grigore Vieru a fost autorul unor volume de versuri celebre, precum „Alarma”, „Muzicuțe”, „Mama”, „Numele tău”, „Aproape”, „Taina care mă apără”, „Rădăcina de foc” și altele. De asemenea, a scris „Abecedarul”, iar opera sa a fost tradusă în mai multe limbi internaționale.
În 1988, poetul a fost onorat cu Diploma de Onoare „H. Ch. Andersen”, iar în 1996 a fost decorat cu „Ordinul Republicii”. Grigore Vieru a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române în 1990 și membru corespondent în 1993.
Implicat activ în Mișcarea de Eliberare Națională a Românilor din Basarabia, Grigore Vieru a fost unul dintre inițiatorii Frontului Popular din Moldova și s-a aflat în fruntea Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. A susținut cu tărie limba română și trecerea la grafia latină în Republica Moldova.
Pe 16 ianuarie 2009, Grigore Vieru a suferit un grav accident de circulație, iar la 48 de ore după, a decedat din cauza unor leziuni severe. A fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009, în Cimitirul central din Chișinău, unde sute de mii de oameni i-au adus un ultim omagiu.
Post-mortem, Grigore Vieru a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce. De asemenea, numele său este omagiat prin mai multe școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău și străzi în orașele Iași și Buzău.
Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de aniversarea sa, a fost instalat un bust al poetului în Aleea Clasicilor din Chișinău, ca simbol al recunoașterii valorii sale în cultura română.
