„Regimul stalinist a folosit cu cinism foametea pentru a călca în picioare demnitatea umană, împingând oamenii la limita supraviețuirii și, pe foarte mulți, dincolo de ea”. Declarația a fost făcută de președinta Maia Sandu, care a participat astăzi, evenimentul de comemorare a victimelor foametei din 1946–1947, desfășurat la Mingir.
Șefa statului a subliniat în discursul său că foametea din anii 1946–1947 a atins sute de mii de oameni și a dus la pierderea a 200 000 de vieți.
„Cifre care ne îngrozesc și astăzi, dar care nu pot cuprinde pe deplin trauma prin care au trecut părinți și copii, tineri și bătrâni. Au suferit toate comunitățile țării noastre, fără deosebire, mai ales că anume Moldova a fost cea mai afectată din întreaga Uniune Sovietică. În urma acestei nenorociri au rămas familii destrămate, copii orfani, sate întregi copleșite de durere. Sate precum Mingir. Aici au murit în jur de 1.400 de oameni, aproape jumătate din populația de atunci. Oameni cărora plăcile comemorative sfințite astăzi la cimitir le redau demnitatea de care nu au avut parte atunci când viața le-a fost curmată prea devreme. Pentru că în acei ani, moartea devenise atât de omniprezentă, încât cei plecați erau duși la groapă în grabă, fără cruce, fără slujbă. O durere tăcută, pe care cu greu ne-o putem imagina”, a amintit Maia Sandu.
Președinta a subliniat că foametea a pornit de la o secetă, dar a fost transformată într-o tragedie de proporții de deciziile criminale ale regimului stalinist.
„Chiar și atunci când pământul nu a oferit nimic, oamenilor li s-a cerut să dea tot ce aveau sau chiar ceea ce nu mai aveau, până la ultima fărâmă. Recoltele, rezervele, semințele – totul a fost luat. Fără milă, fără suflet. Regimul stalinist a folosit cu cinism foametea pentru a călca în picioare demnitatea umană, împingând oamenii la limita supraviețuirii și, pe foarte mulți, dincolo de ea”, a subliniat șefa statului.
Maia Sandu a vizitat și viitorul Muzeu al Foametei de la Mingir și a evidențiat importanța păstrării memoriei, mai ales în condițiile în care, timp de decenii, supraviețuitorii au fost nevoiți să-și trăiască durerea în tăcere.
„Pentru că aceste lecții nu pot fi lăsate doar în cărți, ci trebuie trăite și înțelese, este pe deplin potrivit ca aici să existe un Muzeu al Foametei. Un loc unde oamenii pot învăța, pot înțelege și pot simți ce s-a întâmplat. Pentru că această comunitate a dus povara acelor ani de suferință poate mai mult ca oricare alta”, a spus șefa statului.
Șefa statului a atras atenția și asupra tentativelor de falsificare a istoriei, avertizând cu privire la vocile care glorifică trecutul totalitar.
„Ne confruntăm în zilele noastre cu un război pentru adevăr. Și există voci, inclusiv în Moldova, care glorifică trecutul sovietic și care refuză să spună agresorului pe nume, când vorbim atât despre trecut, cât și despre prezent. Este, de fapt, o altă formă de agresiune împotriva celor care au îndurat foametea și umilința. O agresiune împotriva celor care, deși au supraviețuit, nu au putut vorbi deschis despre chinurile prin care au trecut, fiind nevoiți să tacă zeci de ani la rând sau să amintească de acele clipe de groază doar în șoaptă. De aceea, astăzi, când avem privilegiul de a putea vorbi fără frică, trebuie să vorbim pentru cei care nu o mai pot face. Numai așa ne putem asigura că minciuna nu va putea înlocui adevărul. Și este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să păstrăm acest adevăr viu”, a subliniat Maia Sandu.
Ea a mai remarcat că adevărul despre anii de foamete nu este ușor, dar este necesar. „Pentru că adevărul nu rănește, adevărul vindecă. Când adevărul este spus, chiar și după decenii, aduce dreptate. Adevărul ne ajută să înțelegem ce și mai ales de ce s-a întâmplat. Ne ajută să nu uităm. Ne ajută să nu repetăm. Și, mai presus de toate, numai adevărul ne face liberi”, a conchis președinta Republicii Moldova.
Menționăm că, în fiecare a treia zi de sâmbătă a lunii aprilie, este comemorată foametea provocată de regimul stalinist în anii 1946–1947. În acest context, astăzi, la Mingir, a avut loc un eveniment de comemorare, care a inclus o slujbă religioasă și sfințirea monumentului comemorativ la cimitirul satului. Totodată, la Casa de Cultură din localitate, a fost prezentat conceptul Muzeului Foametei, fiind organizată și o conferință științifică la care participă istorici și cercetători.













