Cum în aceste zile se discută mai mult despre alegerile din 5 noiembrie, știrea asta a trecut cam neobservată. Pe mine însă m-a interesat. Iată care-i povestea. Așadar, aflăm că președinții Republicii Moldova nu vor mai beneficia de birouri și asistenți personali în cazul în care le expiră mandatul, în cazul în care demisionează sau nu pot să-și exercite atribuțiile.
Iese că până acum foștii președinți avea și birouri, și asistenți personali, iar de acum încolo statul va economisi niște bani. E sau nu OK decizia luată de deputați?
Cred că e o decizie bună, dar oarecum tardivă. De bună seamă, cam de ce ar trebui foștii președinți să se mai folosească de birourile oferite de stat? Dacă statul le dă o pensie bună și mai cu seamă dacă noi, cetățenii, ne amintim mereu cu drag de foștii conducători, la ce bun să le mai oferim birouri și asistenți personali? O pensie bună și dragostea noastră nu le-ar fi de ajuns?
Și-apoi, haideți s-o spunem pe șleau: oare toți foștii președinți au avut o activitate ireproșabilă? Nu cumva munca unora a cam lăsat de dorit? Și cam de ce nu se putea renunța la acest privilegiu într-o perioadă în care țara avea mari probleme, iar oamenii o duceau greu?
Văd în alte domenii iată ce. Este evaluată munca unui angajat și, în funcție de rezultate, acestuia i se dau salarii și premii mai mari sau mai mici, i se dau facilități. Poate că la fel ar fi trebuit să fie și cu președinții, să fi avut un soi de comisie care să ne spună în ce măsură a meritat omul birouri și asistenți personali. Dar acum nu mai e cazul să ne dăm cu presupusul, căci deputații au luat o decizie. Așa că birourile și asistenții foștilor președinți vor dispărea. Va rămâne recunoștința noastră, dacă e cazul. Și asta nu e puțin, zic eu.
