Dumitru Acriș, regizor de teatru, Omul Anului, un invitat, care, de câte ori revine la Vocea Basarabiei – de atâtea ori este mult-așteptat… Stilul regiei sale de teatru este apreciat, solicitat, așteptat… A evadat din Rusia, unde monta spectacole de la Moscova până la Komsomolsk-pe-Amur, atunci când Putin a pornit război în Ucraina… Dar nu stă fără de ocupație… I-a spus colegei Valentina Ursu că a reușit într-un an să monteze spectacole în România, în Bulgaria, și chiar în Rusia – online. Acum e la Chișinău. E în plină repetiție la Teatrul Național “Satiricus” Ion Luca Caragiale…
Vocea Basarabiei: Ce face acum Dumitru Acriș?
Dumitru Acriș: Am început montarea spectacolului „Unchiul Vanea” de Anton Pavlovici Cehov la Teatrul „Satiricus”, urmează negocieri cu Teatrul rus „A. P. Cehov”, după care o să revin în România, pentru că o să montez la Teatrul din Arad dramaturgie poloneză și la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu mai am propunerea să montez două spectacole, unul pentru secția germană și altul pentru secția română. Premierele cred că ar trebui să aibă loc în septembrie-octombrie 2023.
Vocea Basarabiei: Câte asemănări și câte deosebiri ar exista între felul cum se pune în scenă un spectacol aici și peste Prut?
Dumitru Acriș: La Chișinău avem actori foarte buni. Asemănări? Cred că suntem aceiași ca și limbă, ca și națiune. În Moldova e o mare problemă de regie, concurență, în România există mai multă deschidere, pentru că cred că există chestia asta și de Uniune Europeană, ei ies mai mult în afară, au acces la informație, schimbul cultural este cu totul altul, pentru că se organizează mult mai multe festivaluri, vin foarte multe trupe bune invitate în România. Adică, fluxul și nivelul este cu totul altfel decât la Chișinău, dar la Chișinău cred că există foarte mulți buni actori și mie îmi place foarte mult că apare o nouă generație de regizori, foarte interesanți, cu o nouă energie și tot ce se întâmplă în teatru e un lucru frumos, minunat, se experimentează, se încearcă lucruri noi, teatrul se mișcă și e un lucru benefic.
Vocea Basarabiei: Dumitru Acriș se gândește și ce piese să pună în scenă la Chișinău și în România?
Dumitru Acriș: Da, contează foarte mult spațiul unde montezi și ce montezi, cu cine montezi și contează foarte mult evenimentele de ultimă oră, ce se întâmplă în țara în care montezi, ca spectacolul să fie actual.
Vocea Basarabiei: Care din evenimente ai vrea să le pui în prim-plan?
Eu nu fac teatru politic, în primul rând, dar pe mine mă afectează foarte mult când politicienii împrumută din terminologia noastră din teatru, cum ar fi actor politic, scenă politică… Sună foarte vulgar.
Vocea Basarabiei: Chiar și regizor am auzit. Cine e regizorul protestelor din Piața Marii Adunări Naționale?
Dumitru Acriș: Sigur că da, cine stă în spate. Și mi se pare vulgar, sună oribil, iar pentru cei care fac asta în Piața Marii Adunări Naționale eu cred că toate lucrurile acestea se vor termina odată și se vor termina foarte dureros și urât pentru ei, dar cred că asta se face doar atunci când se manipulează cu oamenii. Regizorii, de obicei, își iubesc actorii cu care lucrează, eu nu știu cât de mult își iubesc ei oamenii, țara, acei care organizează astfel de lucruri în Piața Marii Adunări Naționale și nu știu cât de mult se gândesc la țară și la traseul ei, care este european și, slavă Domnului, are o direcție concretă.
Vocea Basarabiei: Dar cât spectacol, totuși, este în societate astăzi?
Dumitru Acriș: Mult spectacol și mult teatru, și multă publicitate, deci se înflorește foarte mult, ca esență cred că este mult mai puțin.
Vocea Basarabiei: Și spunea Dumitru Acriș că în funcție și de evenimentele care se întâmplă se selectează și piesele care trebuie să fie jucate ca, într-un fel, și cel care vine la spectacol să facă paralele, să caute morala și s-o înțeleagă, probabil?
Da, noi muncim pentru spectatori, iar teatrul trebuie să fie actual. Astăzi, în 2023, trebuie să înțelegi, trebuie să fii cu mâna pe puls, să înțelegi ce-i afectează, ce-i deranjează pe spectatori, ce iubesc ei, ce detestă.
Vocea Basarabiei: După o ședere mai lungă în Federația Rusă ai revenit în Republica Moldova, dar acolo se mai joacă spectacole în regia lui Dumitru Acriș, asta urmăresc inclusiv pe rețelele de socializare. Ce ar însemna despărțirea lui Dumitru Acriș de Rusia?
Dumitru Acriș: Sună foarte patetic despărțirea de Rusia, eu cred că despărțirea concretă de actorii cu care am lucrat eu sau de teatrele cu care am contactat. Eu mă bucur foarte mult că am lucrat cu actori lucizi, care își dau seama de evenimentele care se întâmplă acum, mor oameni, femei, copii nevinovați, și se întâmplă și la graniță cu Republica Moldova. Ei suferă foarte mult, mulți sunt pe picior de plecare din Federația Rusă, sunt mulți stabiliți în Germania, în multe țări europene și eu cred că ei simt pe pielea lor ce înseamnă s-o iei de la zero atunci când din cauza unui singur individ suferă milioane de oameni. Eu vorbesc aici de acest proces de emigrație, dar rușii eu cred că se activează încet, astăzi sunt 10 pachete de sancțiuni și eu cred că ei au să sufere enorm. Eu țin minte, în septembrie am părăsit Rusia, deja pe polițe în magazine lipseau foarte multe produse alimentare sau cele care erau, erau dublu mai scumpe. De pe piață au plecat foarte multe companii serioase, mor oamenii de cancer în Rusia, foarte multe companii care răspundeau de toată tehnica din medicină. E o nebunie ce se întâmplă, mor, vă zic, cum mor în război în Ucraina, eu sper lumea totuși să se deștepte și să-și dea seama că nu totul se învârte în jurul unui individ cred că bolnav psihic.
Vocea Basarabiei: Apropo, eu tare des acum aud întrebarea – ce vrea poporul și ce vrea țarul în Federația Rusă? E clar?
Dumitru Acriș: Sunt jocuri diferite, majoritatea cred că nu-și doresc acest război, ei nu înțeleg de ce ar avea nevoie de regiunile acestea din Ucraina care nu sunt ale lor. Ei spun doar un singur lucru: „De-am avea noi bani, să nu mai avem veceuri în stradă, dar să le avem în casă, să avem gaz, să avem lumină”, pentru că sunt sate uitate de Dumnezeu în Rusia. Și atunci, bugetul acesta n-ar fi trebuit investit în niște regiuni străine care nu-ți aparțin, dar cel mai bine cred că ai grijă de propria națiune, de propriul popor care trăiește în sărăcie.
Vocea Basarabiei: Dar în câte regiuni din Federația Rusă ajung să fie jucate spectacolele lui Dumitru Acriș și acum pe timp de război?
Păi de la Sankt Petersburg cred că până la Vladivostok, am montat vreo 30 de spectacole în toată Rusia și am cunoscut din interior ce se întâmplă cu fiecare teatru, cu fiecare oraș. Rusia asta nu înseamnă Moscova.
Vocea Basarabiei: Și Rusia astăzi trăiește o dramă?
Dumitru Acriș: Urmează să trăiască o dramă serioasă. Eu cred că ei sunt la început, dar va fi mult mai dur decât în Ucraina, în toate sensurile – social, economic, umanitar, pentru că eu cred că ei sunt pe picior de război civil. Foarte mulți își dau seama, suferă toți. Și-apoi până la urmă, eu înțeleg că se dau niște milioane pentru fiecare soț omorât, fiu omorât, bine, ei nu anunță cifrele oficiale, dar dacă ar anunța, oricum sicriele acestea care vin în Rusia, care se întorc în Rusia și sunt foarte mulți dați dispăruți, eu cred că ei au să se unească între ei – mamele, soțiile, fiicele și va fi ceva, pentru că orice țară care atacă, cel puțin istoria ne învață în ultimii 200 de ani, pierde, de regulă, războiul.
Vocea Basarabiei: Dar cum a fost pus războiul în scenă până la această invazie în Ucraina și cum va fi pus de acum încolo?
Dumitru Acriș: Am montat „Mutter Curaj” de Bertold Brecht. Acțiunea are loc în timpul războiului și s-a jucat spectacolul în interiorul Telegrafului din Moscova, pe Tverskaia, la 200 de metri de Kremlin. A fost foarte OK. Despre război acum în Federația Rusă nu se vorbește, materialul care se redactează pentru a fi montat în scenă e cenzurat, sigur că da, apar niște comedii ieftine, foarte straniu că sălile teatrelor sunt pline, bilete nu mai sunt. Deci, pâine și vin, cred că de asta au nevoie spectatorii. Straniu, eu mă gândeam și mă așteptam ca să vină un protest și din partea spectatorilor, să nu mai meargă la teatru sau cel puțin să-și pună întrebări – ce se întâmplă?
Vocea Basarabiei: Eu puneam și întrebarea: ce s-ar putea monta cu referire la război, dacă și când se va termina această agresiune rusă în Ucraina și gândul mă ducea la cine vor fi personajele, cel din Rusia, cel din Ucraina, relația dintre ele?
Dumitru Acriș: În al Doilea Război Mondial s-au montat foarte multe spectacole despre și cu naziști…
Vocea Basarabiei: Rusul și neamțul.
Eu cred că piesele deja sunt scrise, noi, care urmează să fie montate, multe sunt scrise cred că în subsolurile din Rusia, multe sunt scrise la terase în Europa, eu cred că ele sunt scrise deja și așteaptă să fie montate.
Vocea Basarabiei: Dar probabil și în tranșee în Ucraina.
Dumitru Acriș: Sigur că da. Și atunci, eu cred că foarte mult se va vorbi despre aceste evenimente, dar eu nu văd în următorii ani o relație frumoasă sau, cel puțin, Ucraina să-și permită să-i ierte pe adevăratelea, să ierte genocidul acesta pe care îl face acum Rusia.
Vocea Basarabiei: Și va continua răzbunarea?
Dumitru Acriș: Nu cred că răzbunare, cred că va fi un zid din astea pe foarte mulți ani înainte între aceste două națiuni, un perete pe mulți, mulți, mulți ani și eu nu știu câte generații vor trebui să se nască și să moară ca să poată să ierte genocidul acesta.
Vocea Basarabiei: Rolul bisericii în acest război e clar care este?
Dumitru Acriș: Biserica susține războiul.
Vocea Basarabiei: Biserica rusă.
Dumitru Acriș: Sigur că da.
Vocea Basarabiei: De ce? Biserica mereu a chemat la pace.
Dumitru Acriș: Păi, asta e straniu. Pentru că sunt susținuți de țar, pentru că au fost dintotdeauna mână în mână, pentru că asta se trage și de pe timpul lui Stalin, cei care erau deportați oricum erau ajutați ori prin intermediul preoților. Ei tot au fost deportați și ajungeau în fața preotului și spuneau: „Eu am ascuns un sac de grâu nu știu unde” și până seara era deportat. E un traseu de ani de zile și nu se transformă. Și atunci, eu cred că biserica pierde foarte mult în 2023, astăzi. E straniu când patriarhul îi încurajează pe toți și le zice: „E foarte bine să mori, că mori pentru Dumnezeu și vei nimeri în rai”. E o prostie.
Vocea Basarabiei: Ce mai putem face pentru pace, pentru a aduce pacea, pentru a trăi cu pace și în interior, și pe pământ?
Dumitru Acriș: Toți putem face foarte mult. Dvs. faceți prin lucrul frumos pe care îl faceți și e o muncă enormă și o echipă stă în spate sănătoasă care muncește 24 din 24, eu încerc să fac prin spectacole, să trezesc, să preîntâmpin, fiecare om din noi poate face lucruri foarte multe. A fost și problema migrației și eu cred că cetățenii Republicii Moldova au făcut maximum și s-au mobilizat și conducerea, și toți ca cei care vin să nu se simtă străini aici.
Vocea Basarabiei: Ne referim la găzduirea refugiaților ucraineni…
Dumitru Acriș: A ucrainenilor, sigur că da.
Fiecare din noi cred că a demonstrat că poate face foarte mult pentru ca să fie pace și eu cred că ucrainenii fac foarte mult acum pentru ca noi să nu simțim războiul aproape la graniță aici sau în casele noastre.
Vocea Basarabiei: 80 de mii de oameni fugiți din calea războiului din Ucraina astăzi încă mai sunt în Republica Moldova.
Dumitru Acriș: Și s-a făcut enorm de mult pentru ei, și este sufletul cetățeanului Republicii Moldova deschis ca acei care vin din Ucraina să se simtă ca acasă sau, cel puțin, să nu se simtă străin aici. Fiecare din noi cred că a demonstrat că poate face foarte mult pentru ca să fie pace și eu cred că ucrainenii fac foarte mult acum pentru ca noi să nu simțim războiul aproape la graniță aici sau în casele noastre.
Vocea Basarabiei: Mulți cetățeni din Republica Moldova așa și spun că Ucraina este scutul Republicii Moldova.
Dumitru Acriș: Asta înțeleg și europenii, pentru că dacă se ajunge, Doamne ferește, se trece poate să ajungă și dincolo și de asta e un lucru firesc ce se întâmplă în Ucraina, ca țările dezvoltate să fie solidare cu ucrainenii și ca scutul acesta să nu se miște spre Republica Moldova sau după Republica Moldova.
Vocea Basarabiei: Dar faptul că mai sunt politicieni care nu au condamnat acest război, politicieni din Republica Moldova, ce mesaje transmit?
Dumitru Acriș: Nu este un mesaj, eu cred că este un caz clinic, ei sunt bolnavi psihic, mai mult nu pot să spun nimic, nu poți să susții un război. Și eu cred că cei care îl susțin sunt saloane la Spitalul de Psihiatrie libere și ele cred că trebuie de urgență umplute cu acești pseudopoliticieni, altfel nu pot să-i numesc.
Vocea Basarabiei: Dar în aceste condiții, situație destul de tulbure, se decide și soarta Republicii Moldova, direcția pe care trebuie să se îndrepte?
Dumitru Acriș: Eu cred că da și există voință politică și contează foarte mult ca cetățeanul de rând să-și dea seama de pericolul pe care îl așteaptă sau, cel puțin, de direcția pe care a ales-o Republica Moldova, slavă Domnului, o cale europeană, și este nevoie de deșteptare.
Vocea Basarabiei: Cine să aducă această deșteptare, pentru că se vorbește și de rătăcirea multor cetățeni?
Dumitru Acriș: Eu am rămas foarte dezamăgit sau, cel puțin, speriat de ceea ce se întâmplă în Piața Marii Adunări Naționale în anul 2023. Eu vorbesc despre pseudoieșirile acestea în stradă și haosul acesta creat și mă miră faptul că unii oameni de rând nu-și dau seama unde se mișcă Republica Moldova sau unde-i locul Republicii Moldova în 2023 sau mai târziu. Eu cred că e straniu să vorbim despre o reunificare a unei Uniuni Sovietice, mai mort decât mortul numai mortul poate fi. Și atunci, eu nu cred că va mai fi asta vreodată sau dacă cineva mai are aspirații, vorbesc despre regiunile astea ale noastre UTA Găgăuzia și regiunea transnistreană sau rusificate n-o să aibă salam cu cât a fost odată. Eu cred că transnistrenii își dau seama acum ce se întâmplă, pentru că sunt izolați și din partea ucrainenilor, și din partea asta există Republica Moldova. Eu cred că ar fi foarte OK să vină deșteptarea din partea lor atunci când ei foarte conștient înțeleg că reunificarea țării ar fi o prioritate și OK și pentru ei.
Vocea Basarabiei: În scenă, când se termină spectacolul ies și personajele negative, și cele pozitive, și sunt aplaudați toți. Iată vreau să întreb o idee care ar putea să consolideze și o societate, precum cea a Republicii Moldova ca, până la urmă, majoritatea să aibă același scop, care ar fi?
Dumitru Acriș: Trebuie să vină din interior, de la omul simplu sau de la cei aflați în diasporă, trebuie să înțeleagă că pașii care s-au făcut, lucrurile frumoase care s-au făcut trebuie să continue, din interior trebuie să vină. Și personajele la care le spuneți negative au două lucruri de ales – sau plecarea din țară definitiv, pentru că altfel au să-i închidă și-i un lucru firesc, normal, după atrocitățile și toate nebuniile pe care le-au făcut, dar eu nu cred în schimbarea asta sinceră, adevărată pe interior, că ei ar putea să se schimbe ca și atitudine, ca și parcurs, eu nu cred că ar putea sincer să-și recunoască greșelile și să se schimbe, schimbarea la față.
Vocea Basarabiei: Dar toți spun că sunt patrioți ai acestui petic de pământ?
Dumitru Acriș: Da, dar asta înseamnă vorbe, nu fapte și omul este acțiune, nu vorbă, și atunci n-ai cum să fii împotriva limbii române. Atunci eu mă întreb – ce fel de limbă vorbim? Este straniu că după 31 de ani se votează în parlament înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu limba română și eu mă întreb ce, naiba, am vorbit noi 31 de ani, ce limbă am vorbit și stranii mi se par cei care sunt împotriva limbii române și o să-i întreb ce limbă vorbesc. În Rusia eu am plecat știind că vorbesc limba română, dar cei din arhiva din Rusia îmi predau la GHITIS Istoria Rusiei, mai multe obiecte și ei mi-au spus din Rusia „voi vorbiți limba română în Republica Moldova, trebuie să știți asta”. Și foarte multe lucruri frumoase le-am aflat în Moscova despre țara noastră și adevărul istoric. Straniu, dar cei din Rusia, vorbesc de profesorii mei, îl știau și-l știu până astăzi. Mi s-a părut foarte straniu. Adică, acasă oamenii nu cunosc, iar în buricul Rusiei, în centrul Moscovei se vorbește deschis: „voi vorbiți limba română”, trebuie să înțelegeți asta și cei care nu înțeleg trebuie să accepte asta. Eu vă zic, eu nu înțeleg la nivel de creier ce se întâmplă cu ei.
Generația tânără este mult mai deschisă, este mult mai limpede, este mult mai lucidă și atunci, eu cred că dialogul acesta o să lipsească, o să se întrerupă.
Vocea Basarabiei: Bine, dar politicienii merg la alegători anume cu aceste subiecte – ce limbă se vorbește în Republica Moldova, problema identitară, cine suntem, de unde venim și unde mergem?
Dumitru Acriș: Iată vine o altă generație din urmă, care este foarte conștientă și își dă seama ce limbă vorbim, care este adevărul istoric – asta-i una și doi la mână – eu cred că generația cealaltă, care credea în niște lucruri sovietice, vrem noi sau nu, pleacă în lumea celor drepți și atunci eu cred că celor care destabilizează sau aruncă oamenii în cauză o să le vină cu mult mai greu, pentru că n-au să aibă acces. Generația tânără este mult mai deschisă, este mult mai limpede, este mult mai lucidă și atunci, eu cred că dialogul acesta o să lipsească, o să se întrerupă.
Vocea Basarabiei: Mulțumim foarte mult regizorului Dumitru Acriș pentru aceste gânduri aduse la microfonul Vocii Basarabiei și îl mai așteptăm cu drag tot aici la Vocea care ne unește cu un mesaj pentru toți cei care au urmărit această discuție.
Dumitru Acriș: Eu vă mulțumesc din toată inima. Ascultați Vocea Basarabiei, priviți ce se întâmplă aici, sunt lucruri adevărate, actuale, ce se întâmplă cu noi. Eu vă doresc și dvs. baftă și noroc în tot ceea ce faceți, fiți puternici, aveți coloană vertebrală și asta e cel mai important. Cu mare drag când sunt invitat, cu mare drag când sunt la Chișinău vă trec pragul cu inima deschisă.
Vocea Basarabiei: Și noi cu mare drag venim la spectacolele în regia lui Dumitru Acriș, abia așteptăm următorul spectacol și-i invităm și pe toți cei care ascultă Vocea Basarabiei să treacă pragul teatrelor, pentru că acolo se trăiesc emoții, dar ceea ce se trăiește acolo ar trebui probabil să fie trăit și pe stradă, și acasă, și peste tot. Mulțumim pentru discuție!
Dumitru Acriș: Asta este misiunea teatrului. Și eu vă mulțumesc.
