Conform Organizației independente americane Atlantic Council, una dintre cele mai simple și rapide modalități de creștere a sprijinului pentru Ucraina este prin utilizarea tratatelor, programelor și formatelor deja operaționale care fac posibilă creșterea rezistenței țării. Printre acestea se numără Acordul de Asociere UE-Ucraina, care depășește oricare dintre acordurile semnate cu țările din Europa Centrală și de Est în anii 1990.
Intensificarea cooperării în cadrul Acordului de Asociere va promova integrarea Ucrainei în UE, în conformitate cu decizia din vara 2022 de a acorda țării statutul de candidat oficial la UE.
Este posibilă, de asemenea, consolidarea cooperării cu NATO în cadrul parteneriatelor existente, cum ar fi Programul de oportunitati sporite (EOP) și Comisia NATO-Ucraina. Între timp, Grupul Consultativ de Apărare a Ucrainei, care este cunoscut în mod informal sub numele de Formatul Ramstein, face relativ rapidă și ușoară livrarea mai multor arme către Ucraina și accelerarea înfrângerii invaziei lui Vladimir Putin. Cel mai urgent obiectiv în acest sens este livrarea tancurilor Leopard.
Unele programe și politici existente necesită modificări semnificative pentru a ține seama de deteriorarea dramatică a circumstanțelor din Ucraina, pe măsură ce invazia rusă în Ucraina durează de aproape un an. Un pas evident ar fi extinderea și întărirea actualelor sancțiuni occidentale împotriva Rusiei. Această intensificare a regimului de sancțiuni ar putea urmări să lărgească cercul de actori de stat și de persoane private vizate din Rusia, în timp ce urmărește să impună măsuri de sancțiuni asupra unei game mai largi de companii non-rusești care furnizează Moscovei servicii și tehnologii esențiale pentru a susține și alimenta acest război.
Uniunea Europeană ar putea încerca să adopte și să introducă o procedură de aderare la UE în etape pentru Ucraina în lunile următoare, care să se bazeze pe confirmarea statutului de candidat din vara trecută. Aceasta ar implica includerea treptată a Ucrainei în diferite subdiviziuni, organe de conducere, cadre de reglementare, acorduri și programe speciale ale UE înainte de aderarea la uniune cu drepturi depline.
O intensificare și modificare hotărâtă a programelor și politicilor existente în Occident legate de Ucraina ar contribui în mare măsură la satisfacerea unora dintre cele mai imediate nevoi ale Kievului. Cu toate acestea, circumstanțele extraordinare actuale ale Ucrainei și consecințele lor asupra întregului proiect european, precum și inerția instituțională și doctrinară a programelor existente, înseamnă că simpla accelerare și adaptare vor fi insuficiente. Vor fi necesare instrumente cu totul noi pentru a aduce o schimbare rapidă și calitativă a capacității Kievului de a câștiga războiul actual și pacea ulterioară.
Ucrainenii folosesc tactica Motti împotriva trupelor rusești, o tactică special creată de finlandezi pentru lupta cu Armata Roșie a lui Stalin
Într-o analiză marca Digi24, militarii și bloggerii ruși au atras atenția că armata ucraineană folosește împotriva trupelor Moscovei așa-numita tactică a „izolării câmpului de luptă”, special creată pentru lupta împotriva unui inamic superior numeric. Tactica respectivă, cunscută și sub numele de „tactica Motti”, a fost folosită cu succes în Al Doilea Război Mondial de către trupele finlandeze pentru izolarea și distrugerea unităților fostei Armate Roșii, care depășeau net, din punct de vedere numeric și tehnic pe cele finlandeze. Ucrainenii au adaptat această tactică și, cu ajutorul dronelor de recunoaștere și a loviturilor de artilerie, lovesc căile de comunicații și aprovizionare ruse, pentru a-i forța pe militarii lui Putin să-și părăsească pozițiile.
După ce ucrainenii realizează recunoașterea zonei, bombardează intersecțiile și rutele folosite de militarii ruși.
În unele cazuri, ucrainenii folosesc dronele pentru a arunca grenade direct asupra pozițiilor ruse. În astfel de condiții, rușii au fost obligați să-și restricționeze deplasările.
Astfel, scopul tacticii folosite de ucraineni nu îl reprezintă, neapărat, uciderea inamicului, ci terorizarea lui până când este adus într-o stare în care să-i fie frică să se mai miște.
