Ion Aldea-Teodorovici ar fi sărbătorit astăzi a 69-a aniversare. În apartamentul familiei, modest dar plin de căldură, dragoste, ospitalitate și muzică s-ar fi adunat musafiri dragi, inclusiv mama Doinei – Eugenia Marin, fiul Cristofor cu soția și fiica Doina, cei mai apropiați colegi de scenă, de breaslă… Doina ar fi cântat ceva dintre creațiile lui Ion, iar el ar fi acompaniat-o la chitară, sau pian… Doina ar fi gătit specialitățile casei…și ar fi glumit cu toții pe seama faptului că 69 încă nu înseamnă 70, dar deja nu mai e 60…
Am modelat un scenariu, din păcate, ireal… Poate doar posibil de realizat vreodată într-un film… Pentru noi, omagiatul acestei zile, talentatul și regretatul compozitor și interpret Ion Aldea-Teodorovici va rămâne pentru totdeauna la vârsta de 38 de ani.
El s-a născut de Buna Vestire la Leova, pe 7 aprilie 1954. Tatăl lui Ion a fost preot, mama – moașă. Ion a fost cel mai mic dintre cei trei copii din familie, ceilalți doi frați fiind Adrian (care era de la o altă mamă) și Petre. Câțiva ani, tatăl său a fost solist în Capela corală „Doina”, apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, se întoarce acasă, în Leova, unde lucrează ca profesor de muzică și conduce corul Școlii moldovenești nr. 2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care le-a scris mai târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara și pianul. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit și el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult „băiatul tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată.
În 1961 mama sa îl aduce pe Ion la Chișinău, la Școala de Muzică „Eugeniu Coca” unde studiază clarinetul, până în 1969, când se înscrie la „Școala medie de muzică” din Tiraspol, unde studiază saxofonul și pe care o absolvă în 1973.
A urmat serviciul militar în Ucraina, unde tânărul artist a devenit artilerist. L-a salvat de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-mă, iubire”, interpretat de Sofia Rotaru și semnat de tânărul compozitor Ion Aldea-Teodorovici.
Mai apoi a studiat compoziția la Conservatorul „G. Musicescu” din Chișinău, s-a produs ca și instrumentist, compozitor și interpret în Formația lui Mihai Dolgan „Contemporanul”. În acei ani a lansat vestita Seară-albastră, cu care Ion Aldea-Teodorovici a cunoscut dulceața și amarul succesului.
În 1981 compozitorul Ion Aldea-Teodorovici s-a căsătorit cu Doina Marin. La 5 august 1982 a venit pe lume fiul lor, Cristofor. Tot pe atunci, duetul Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Din 1981 până în 1988 Ion este student la Conservatorul „Gavriil Musicescu” din Chișinău, Facultatea Compoziție.
În perioada 1982-1992 își desfășoară activitatea interpretativă și creatoare în duet cu soția sa. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion ia chitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei. În anul 1986 înființează formația „Telefon”, apoi „DIATE”. În 1987 activează la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În 1989 i se conferă titlul onorific Artist Emerit din Moldova.
Ion Aldea-Teodorovici a scris cântece pentru mai mulți în terpreți de muzică ușoară de la noi, muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole de teatru. Când era mai trist, scria muzică sacră.
Împreună cu soția sa a militat pentru reunirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt primii care în anii 90′ au cântat despre limba română, Eminescu. La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: „Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”.
În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa 300 de metri de tancurile și lunetele inamicilor.
În noaptea de 29/30 octombrie 1992, la orele 2.30, mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea-Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București, România. Moartea celor doi a fost percepută atunci ca o tragedie națională.
Cei doi Mari Artiști au fost cele ”Două inimi gemene, Rostim ”Ion Aldea-Teodorovici” și subînțelegem Doina Aldea-Teodorovici și invers. Ion și Doina – Doina și Ion, nedespărțiți în moarte ca și în viață.
