Creștinii ortodocși de stil vechi sărbătoresc azi Înălțarea Sfintei Cruci, cunoscută și ca Ziua Crucii. Praznicul se cinstește cu post, deoarece aduce aminte de patimile și moartea Mântuitorului Iisus Hristos pe Golgota. Astfel, Crucea a devenit un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului.
Ziua Crucii este cea mai veche şi mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci. Este una dintre sărbătorile împărătești și una dintre cele patru zile de post strict de peste an, celelalte fiind: vinerea dinaintea Învierii Domnului, Ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul și ziua din ajunul Bobotezei.
Sărbătoarea aminteşte de un moment semnificativ din viaţa Sfântului Împărat Constantin şi a mamei sale Elena. Este vorba despre găsirea, la porunca împărătesei Elena, a crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea solemnă a acesteia în văzul oamenilor.
Sfânta Cruce a fost înălțată de episcopul Ierusalimului Macarie în secolul al IV-lea, în anul 335. Peste aproape trei secole, însă, în urma unei invazii a perșilor, din 614, asupra Ierusalimului, lemnul sfânt a fost dus în Persia.
Sfânta Cruce s-a aflat timp de 15 ani în orașul antic Ctesiphon din centrul actualului Irak. Înțelegând importanța Crucii pentru creștini, șahul perșilor Hosroe a poruncit ca să fie păzită într-un loc ascuns.
Aducerea Sfintei Cruci de la perși a avut loc în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
