Moldovenii din stânga Prutului, care țin de vechiul calendar, o cinstesc astăzi pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, ale cărei moaște se află la Catedrala Mitropolitană din Iași, ce-i poartă hramul. Este una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite sfinte din această regiune, care apare inclusiv în basme cu numele popular de Sfânta Vineri.
Sfânta Parascheva a trăit în secolul al XI-lea, fiind născută la Epivat (azi Selimpaşa, în Turcia) într-o familie de oameni înstăriţi şi creştini. Mergând regulat la biserică, copila Parascheva avea să fie tot mai impresionată de predicile preoţilor şi, mai ales, de textul Evangheliei. Mărturiile târzii despre viaţa sfintei au consemnat faptul că pe când avea în jur de 10 ani, Parascheva a auzit citindu-se în biserică din Evanghelia după Marcu, iar versetul „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34) a impresionat-o într-atât de mult încât a împărţit săracilor toate hainele pe care le purta.
După ce i-au murit părinţii, toată partea de avere care i se cuvenea a dăruit-o nevoiaşilor, alegând calea monahismului şi retragerea din lume. Au urmat mai mulţi ani dificili, mai întâi la Constantinopol, apoi, rând pe rând, a stat la Heracleea, în apropierea Mării Negre, la Ierusalim şi în pustiul Iordanului. Sfârşitul vieţii pământeşti o va găsi în locurile natale, pe când avea în jur de 25 de ani, întorcându-se în localitatea de baştină, fără ca nimeni să o recunoască. După ani de post şi suferinţă fizică, Parascheva a murit în Epivat, unde se spune că a re venit la îndemnul unui înger care i-a apărut în vis, şi a fost înmormântată ca orice străin, fără ca mormântul să-i fie cunoscut în anii care au urmat.
Descoperirea trupului sfinţit ţine tot de întâmplări miraculoase, generate de moartea unui marinar în timp ce naviga alături de alţi camarazi. Aceştia din urmă au decis să arunce trupul celui decedat în apele mării, iar valurile aveau să aducă trupul marinarului mort la mal, unde a fost descoperit de un călugăr, care s-a îngrijit de înmormântarea lui. Venind şi alţi creştini, au săpat o groapă pentru cel decedat, dar în locul acela au descoperit trupul întreg şi frumos înmiresmat al unei femei. Neluând în seamă minunea, bărbaţii au depus trupul marinarului lângă cel al cuvioasei şi apoi au plecat. Peste noapte, în visele unuia dintre gropari, pe nume Gheorghe, şi ale unei femei credincioase, numită Eftimia, a apărut însăşi Sfânta Parascheva, în chip de împărăteasă, şi a cerut ca trupul ei să fie mutat la loc de cinste, credincioşii locului aducând-o într-o procesiune so- lemnă în biserica Sfinţii Apostoli din Epivat.
Vreme de aproape 200 de ani, moaştele Cuvioasei au stat la loc de cinste în biserica din Epivat. Ulterior, schimbările politice din Imperiul Bizantin, precum şi ameninţarea tot mai apăsătoare a avansului turcilor otomani au provocat mutarea raclei sfinte în mai multe zone din imperiu.
Mai întâi, moaştele sfintei au ajuns la Tîrnovo, în Ţaratul vlaho-bulgar, cândva în jurul anului 1235. Trupul Cuvioasei a fost mutat apoi, pentru câteva decenii, la Belgrad, unde a odihnit până în 1521, an în care şi acesta cade sub stăpânirea otomană. Având în vedere că orice mărturie creştină se afla în primejdie, patriarhul grec al Constantinopolului oferă mai multe daruri sultanului otoman în schimbul moaştelor, care au fos aduse la Constantinopol, fiind depuse şi mutate în mai multe biserici din oraş, rămânând în capitală până la ultima lor strămutare, în Moldova lui Vasile Lupu voievod.
