CHEIA DE LA LADA DE ZESTRE Mașinăria birocratică a Uniunii Europene, cunoscută pentru talentul de a sufla în iaurt, pare să fi găsit motivația juridică pentru ceea ce s-ar putea numi plata de despăgubiri către Ucraina din mijloacele financiare ale Federației Ruse, înghețate urmare a sancțiunilor aplicate statului agresor. Zic s-ar putea considera, întrucât e vorba de o sumă mult prea modestă, în comparație cu valoarea totală a activelor înghețate, ce au următoarea proveniență – 1. rezervele Băncii Centrale a Rusiei; 2. active ale oligarhilor ruși; 3. fonduri și resurse ale entităților de stat și ale companiilor rusești; 4. investiții și participațiuni în diverse companii și societăți comerciale de pe teritoriul UE (bunăoară Gazprom are reputația companiei cu cea mai mare rată de penetrare pe piețe străine, prin achiziționarea de acțiuni).
Estimările aproximative ale acestor active înghețate operau până nu de mult cu un plafon de 200 de miliarde de euro, din care Ucraina ar putea primi în jur de trei miliarde de euro, prima transă de circa un miliard și jumătate fiind programată pentru anul curent. De ce un asemenea decalaj? Pentru că Uniunea Europeană poate umbla doar la dobânzile ce li se cuvin, în mod normal, deținătorilor de active, nu și la activele înghețate. Juriștii consideră că, odată înghețate, fondurile rușilor nu mai pot produce dobânzi, prin urmare câștigul acumulat după înghețare poate fi redirecționat către victima agresiunii lui Putin, fără ca băncile să intre în litigii juridice anevoioase cu oligarhii și statul rusesc, după încheierea războiului. Până se va găsi o cheiță juridică cu adevărat fermecată, care să facă posibilă direcționarea masivă a fondurilor deținute de agresor către victima agresiunii rusești, Uniunea Europeană promite Ucrainei suma de 50 de miliarde de euro, care urmează să fie acordată pe durata a trei ani, începând cu anul 2024, în formă de granturi și împrumuturi.
Partea leului, mai exact 38 de miliarde de euro vor fi acordate direct Ucrainei pentru cheltuielile bugetare, iar celelalte 12 miliarde vor fi alocate pentru încurajarea investițiilor private și publice în economia ucraineană. Între timp, rușii cei mai descurcăreți, se fac luntre și punte ca să pătrundă cumva în camerele frigorifice, în care stau înghețate activele lor impresionante. Expresia luntre și punte este cât se poate de potrivită, deoarece bogătanii ruși sunt înnebuniți mai ales după iahturi megacostisitoare, care sunt construite pe șantiere navale europene, firește, și nicidecum pe la Novorosiisk sau Murmansk. Este cunoscută competiția publică a lui Roman Abramovici cu Alisher Usmanov, care se întrec la procurarea de ambarcațiuni deosebit de sofisticate. Se presupune că întâietatea o deține Usmanov cu iahtul DILBAR, ce valorează în jur de 750 de milioane de dolari. Pe când iahtul ECLIPSE al lui Abramovici costă doar 600 de milioane de dolari.
Cu cele două ambarcațiuni se pot lua la întrecere doar iahturile lui Putin și ale lui Medvedev. Informațiile referitoare la flota de promenadă a cârmacilor de la Kremlin nu este accesibilă pentru public, dar jurnaliștii de investigație au reușit să identifice câteva iahturi de lux construite pentru nescufundabila protipendadă de la Moscova. Recent, o navă de promenadă, ce i-ar aparține lui Putin, a ajuns în Marea Neagră via Turcia. Deci sechestrarea și confiscarea unui iaht, ce aparține unuia dintre criminalii de război din Rusia, al cărui nume figurează pe lista de sancțiuni europene, nu are, deocamdată, temei juridic. La fel, cum vila din Italia a propagandistului Soloviov nu poate fi expropriată, chiar dacă odiosul telekiller l-a întrecut deja pe Joseph Goebbels în materie de discursuri fasciste. De altfel Goebbels și-a tras un glonț în cap în ziua de 1 mai 1945, imediat după ce Fuererul său și-a pus capăt zilelor în ajun, împreună cu Eva Braun, căreia Hitler i-a îngăduit, cu această ocazie, privilegiul să-i devină soție cu acte în regulă ca să rămână nedespărțiți și după moarte. Holteiul Putin încă nu se grăbește să o ceară în căsătorie pe presupusa amantă, căreia i-a asigurat o viață mega-îndestulată, în schimb le scoate în față pe cele două fiice oficiale, ceea ce oricum îi pune pe gânduri pe mulți dintre ortacii săi, pe care nu-i încântă perspectiva de a fi sacrificați ca să-i țină de urât faraonului în viața de apoi.
