Chiar și pe timpul puterii sovietice, toți îi spuneau dom doctor Pavelcu. Cu mult respect și stimă deosebită, îi spuneau. Nu a lehamete ori, Doamne ferește, cu ironie. Nu. Îi spuneau pe bune și dânsul, pe bune le răspundea la fel de respectuos, apucând cu două degete poalele pălăriei și aplecând mai mult privirea decât capul:
„Și dumitale multă sănătate” .Elita comunistă din sat, dar, chiar și din raion, subiectul dat nu-l atingeau. Nu-i reproșau nici lui, dar nici oamenilor, chipurile ce ar cauta românul ăsta printre cetățenii sovietici. Copiii se temeau de dom Pavelcu, așa cum pot să se teamă numai copiii de doctor. Dar mai ales le era teamă când se cocea poama. Vorba e că, în sat primii struguri se coceau taman în via domnului Pavelcu. Evident copiii, nerăbdători,numaidecât, intrau în via domnului Pavelcu , pentru a se înfrupta cu primile bobițe de struguri. Cei doi butuci de șasla, din via domnului Pavelcu, se întindea pe jumate de grădină spre bucuria copiilor din sat. Or, tot satul știa, că primele bobițe se coc anume la Pavelcu nu întâmplător. Dar deoarece că el, chipurile, leagă vița-de-vie primăvara într-o anumită zi și cu anumite cordeluțe, care ele, cordeluțele, fiind de anumite culori și dimensiuni, contribuie miraculos la procesul de coacere mai devreme a strugurilor. Interesant era și faptul, că semnal că bobițele sunt deja dulci, îl dădea chiar el, dom Pavelcu, care, absolut „întâmplător” dinspre hudiță, nu știu cum, că în fiecare an, avea grijă ca să cadă câteva pietre din gard. Curios lucru acele pietre, după ce se desprindeau din gard aveau frumosul obicei a se așterne, una câte una, exact pe ambele părți ale gardului, numai bine pentru arhitectura unui pârlaz din două scări ca să poți păși mai ușor în vie.
În dimineața aceea, dom Pavelcu fu invitat de către primar la Primărie pentru explicații cu privire, n-o să vă vină a crede, la strugurii unioniști. Vecina dânsului se plânse, că satul nu cumpără strugurii ei,pentru că domnul Pavelcu, intenționat a construit un pârlaz, ca să poată oricine să ise indulcească cu primele bobițe. Mai scria dânsa în plângerea către primar, că el, dom Pavelcu, intenționat a făcut pârlazul, ca să ademenească copiii la furat struguri unioniști.
Doamnă Zinaida, v-am spus și repet și în prezența primarului, eu nu vând struguri mai ales că sunt ,cum spui dumneata unioniști.Strugurii sunt pentru copiii din sat. Înțeleg că nimeni nu cumpără de la dumneata struguri, dar nu pot face nimic. Așteaptă când copiii vor „fura”, cum ,iarăși, afirmi dumneata, toți strugurii de la mine din grădină, și după aceasta ieși la piață și vinde cât îți poftește inima. Până atunci, însă, nu cred să ai vreo șansă să câștigi vreun ban. Și-apoi de unde ai luat-o că cineva fură struguri din grădina mea. Eu nu am observat și nici nu am prins pe nimeni furând. Și ieșind zâmbind pe ușa primăriei, adăugă apăsându-și vesel pălăria pe-o ureche: „ Apropo Zinaida, Unionismul nu se cumpără ca de alt fel nici nu se vinde. Ce nu ai înțeles acest adevăr până acum?
