Factorii de decizie de la Bruxelles și Chișinău transmit tot mai multe semnale politice care arată că reglementarea conflictului transnistrean ar putea dobândi o importanță sporită în procesul de extindere a Uniunii Europene către Est. Reintegrarea teritorială a Republicii Moldova este menționată tot mai des drept o necesitate pentru accelerarea convergenței cu UE, scrie anticoruptie.md
Comisarul european pentru extindere, Marta Kos, a subliniat că Bruxelles-ul tratează Republica Moldova ca un stat unitar, evitând să separe pregătirea pentru aderare de reintegrarea regiunii separatiste. Această abordare este reiterată și în Raportul privind extinderea UE pentru 2025.
UE observă că anumite componente ale Acordului de Asociere și ale Zonei de Liber Schimb funcționale cu UE sunt deja aplicate în Transnistria. Acest lucru alimentează interesul pentru un scenariu în care aderarea Moldovei ar fi sincronizată cu reintegrarea celor două maluri ale Nistrului. Totuși, Bruxelles-ul nu condiționează oficial aderarea de soluționarea conflictului, deși retorica recentă sugerează deschidere pentru un model alternativ, inspirat din „modelul cipriot” – adică aderarea unui stat chiar și în prezența unei regiuni separatiste.
În paralel, Chișinăul valorifică interesul european crescând pentru soluționarea conflictului și promovează, inclusiv la Bruxelles și Washington, un plan de reintegrare care nu a fost încă făcut public. Regiunea transnistreană depinde tot mai mult de piața europeană (80% din exporturi) și de aprovizionarea cu gaze prin infrastructura controlată de autoritățile constituționale ale Moldovei – factori care sporesc influența UE în raport cu Tiraspolul.
UE își construiește un mecanism de „condiționalitate” pentru Transnistria, inspirat din precedentul ajutorului oferit de Bruxelles în 2025, când UE a acordat 20 de milioane de euro pentru achiziția de gaze, în schimbul unor condiționalități tehnice și umanitare. Acest model ar putea deveni baza unui viitor instrument de presiune și stimulare, întărit de regimul de sancțiuni individuale europene aplicabile liderilor transnistreni.
Trei scenarii pentru parcursul Republicii Moldova:
1. Aderarea la UE fără reintegrare (modelul cipriot)
Dacă Tiraspolul se opune reintegrării, Chișinăul ar putea merge înainte cu aderarea până în 2028–2030, adoptând modelul Ciprului: devine stat membru fără control asupra regiunii separatiste. Acquis-ul ar fi suspendat în Transnistria până la o eventuală reunificare.
2. Reintegrarea înainte de aderare, cu ajutorul UE
O deteriorare socio-economică în Transnistria, combinată cu un mecanism european de condiționalitate și un regim de sancțiuni, ar putea forța reintegrarea regiunii. Dar acest scenariu necesită fonduri europene considerabile și implicarea SUA, având în vedere rolul Washingtonului în formatul „5+2”.
3. Amânarea aderării și blocarea procesului de reintegrare
Crizele politice interne din 2028–2029 ar putea încetini drumul spre UE, oferind elitelor transnistrene un pretext pentru a bloca reintegrarea. Deznodământul depinde și de evoluțiile din Ucraina și de strategia Rusiei în regiune.
La Bruxelles, există totuși încrederea că o soluție la conflict va fi găsită înainte de aderarea Moldovei la UE – obiectiv proiectat de guvernul de la Chișinău pentru anul 2030.
