La Ştefăneşti, România, echipa proiectului „Valea Prutului – vatră de civilizație românească”, finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova (DRRM), a descoperit locul unde Ștefan cel Mare a dus primele bătălii cu tătarii și biserica construită pe ruinele unui locaș sfânt, ctitorit de domnitor.
Localitatea este menționată pentru prima dată în documente în 1435, sub numele de Gura Bașeului, într-un document emis de domnitorul Ștefan al II-lea. Numele pe care îl poartă acum, se pare că nu a fost ales întâmplător, deoarece băștinații se mândresc cu mulți „Ștefani”, printre care și primul pictor român modern, celebru pe tot globul, Ștefan Luchian. Pictura sa „Un zugrav” este considerată cel mai bun autoportret din lume.
„Să știți că, pe plan universal, numele lui Luchian este foarte cunoscut, mai cunoscut decât ale celorlalți. Ștefan Luchian este Ștefan Luchian. Este un muzeu modern, reprezentativ, destul de reprezentativ, încercăm să-l promovăm pe Ștefan Luchian”, spune fondatoarea instituției, Carmen Munteanu.
Unul dintre cele mai reprezentative și vechi monumente din Ștefănești este Biserica Sfânta Parascheva, care datează din anul 1640. Aici, într-o raclă se păstrează acoperământul ocrotitoarei Moldovei.
Se crede că Ștefan cel Mare a zidit biserica veche din localitate, după a învins tătarii în 1476. Drept dovadă, se prezintă planurile asemănătoare cu alte biserici ctitorite de voievod.
„Se presupune că primul război care l-a avut Ștefan ar fi fost aici. Se spune că sunt niște morminte care ar fi capete ale tătarilor”, povestește preotul Zamfir Haraga.
Sub biserică se află tuneluri, iar unele ar trece chiar și peste Prut, până în Basarabia. Există și gospodari convinși că beciurile lor datează de pe vremea lui Ștefan cel Mare și că ar fi fost construite atât de bine, încât nici măcar nu se clatină.
Dacă pentru ortodocși biserica din Ștefănești este atracție turistică, evreii hasidici vin în localitate ca să se roage la mormântul ravinului Avrohom Mattisiohu Fridman. Se spune că trupul lui neînsuflețit nu a putrezit timp de 40 de ani.
În cimitir, comunitatea hasidică din mai multe țări au organizat un mic muzeu, unde sunt păstrate documente, lucruri și manuscrise ale evreilor din Ștefănești.
„Evreii s-au stabilit în Ștefănești în jurul anului 1640, sec. XVII. La început au fost mai puțini, după asta, venind din satele apropiate, din Polonia, Ucraina, s-au stabilit aici. Celebrul ravin al lor, Friedman, care a murit în 1933. A fost un stâlp al comunității evreiești. Veneau oameni de peste tot și îi ajuta cu sfaturi, consiliere. Evreii hasidici îi poartă un respect extraordinar. Vin din America, Europa, de peste tot din lume. Pentru ei este un sfânt. Și vin în noiembrie autocare întregi. Și acum sunt vestigii ale comunității evreiești din Ștefănești”, relatează Carmen Munteanu.
Tot la Ștefănești am descoperit și povestea de dragoste a unui cuplu, pe care nici Prutul nu l-a putut despărți. Laura și Dragoș Tarhon sunt împreună de 24 de ani, s-au cunoscut după Podul de Flori, au făcut unirea înaintea tuturor și au doi copii. Nunta în Basarabia a fost în cort și a durat trei zile, așa cum se obișnuiește, cu mese pline, hore și sute de invitați, își amintesc soții.
„Prima data a fost diferit, și limba, noi eram cu cuvintele alea rusești. Greu a fost primii ani. După aia m-am învățat a vorbi, acum noi ne înțelegem perfect. Mulți ani am stat fără cetățenie, cu permis de ședere… greu.
Ori că i-a fost drag de mine. Dacă i-a plăcut, a venit. ori că la noi aici a fost mai dezvoltat. Mă consider un norocos că mi-am ales soție moldoveancă, basarabeancă. O iubesc pentru ceea ce este ea, ca om, mama, soție”, povestește cuplul.
