Despre casa părintească de-a lungul anilor s-au spus multe și se vor spune. Că este bine s-au nu să vinzi casa părintească s-au scris cântece, poezii, s-a luat atitudine și fiecare a făcut cum a crezut de cuviință. Tatiana Popa, proprietara muzeului Casa Părintească și a pensiunii cu același nume din satul Palanca, raionul Călărași, a vorbit sâmbătă, 17 iunie, în cadrul programului informativ Pulsul Basarabiei, despre cum a transformat casa părintească a mamei într-o adevărată atracție cutural-turistică.
„Sentimentul că aici sunt acasă m-a ținut întotdeauna puternică. Casa părintească este locul sfânt, unde este așternut locul de veci al unei rudenii, al unei familii. Eu îmi doresc „Casa Părintească” să fie locul de refugiu pentru cei care nu mai au casă părintească, să-i păstrez originalitatea pentru ca cei care vin să se înfrupte din acest legământ, să simtă sfințenia și să plece cu dorul de casa părintească. „Casa Părintească” este un leagăn al copilăriei”.
Potrivit Tatianei Popa, vânzarea casei părintești este un lucru dureros. Astăzi, din păcate, tot mai frecvent casele părintești se vând, deoarece viața este alta, oamenii s-au împrăștiat prin lume.
„Dacă pe timpuri casa părintească era o tradiție vie, o lumină care călăuzea drumul în viață, alături de părinți rămânea mezinul sau mezina, care îi îngrijea până la moarte, acum nu mai există așa ceva. Copii pleacă, viața le dictează alt mod de a trăi. Rămân părinții singuri, copii pleacă la casele lor, iar casa părintească în cel mai bun caz este vândută ca să fie păstrată și nu ruinată”.
