Iubitori ai muzicii, dansului, culorilor și fastului, romii pot fi ușor identificați, pentru că cine se pricepe mai bine decât ei la petreceri? Ce cunoaște societatea din R. Moldova și ce nu cunoaște despre etnia romă? La aceasta, dar și alte întrebări a răspuns Rada Mișcoi, solistă în cadrul formațiunii Enigma Romilor, intervievată de colega Valentina Ursu de Ziua Internațională a Romilor.
Rada Mișcoi: Din păcate, nu cunoaște că este cea mai frumoasă interior, că la chip cu siguranță i-a văzut toată lumea, nu mai cunoaște că sunt majoritatea dintre ei foarte educați și nu numai societatea din Republica Moldova nu cunoaște că nu este doar o origine, sunt șase.
Vocea Basarabiei: Dar de ce șase?
Rada Mișcoi: Sunt șase repartizări, ca să nu le zic rase de romi și de aceea toată lumea consideră că toți suntem la fel. Cea mai simplă, să-i zic, și mai dulce, care încearcă să mai facă și ei gafe din când în când și un piculeț ne mai umbresc și pe ceilalți.
Vocea Basarabiei: Ce înseamnă aceste șase trepte?
Rada Mișcoi: Practic, tradițiile sunt la fel, bine, acum s-au mai șters din ele, dar din ceea ce cunosc eu nu pot face căsnicie. Eu chiar am întâlnit în viața mea, în Galați am o familie la care țin foarte mult, familia Magheri, care este un nume destul de răspândit în etnia romilor și au fost foarte mari probleme în familia lor, pentru că fetița s-a îndrăgostit de un bărbat de altă origine, să zicem așa, și până în ziua de astăzi nu sunt împreună. În schimb, copilul care s-a născut din dragostea lor a mers în partea cealaltă și nu vrea aici. Deci, chiar am văzut și am trăit și eu aceste senzații.
Explozia de culori și artificii, dulceața și focul interior al acestei naționalități nu se compară cu nimic în lume, pentru că cum iubește o țigancă s-ar compara, cum iubește un țigan iarăși și de aici urmează și copilașii care sunt la fel de minunați.
Vocea Basarabiei: Dar de-a lungul timpului despre ce s-a vorbit în societate? Că sunt romi săraci-săraci și care mai umblă și cu șmecherii și sunt romi bogați-bogați, pentru că se fac nunți extraordinare, pentru că la înmormântări se cheltuie bani mulți și foarte mulți. Cum a apărut acest contrast?
Rada Mișcoi: Diapazonul acesta este mereu întâlnit și în alte naționalități, pentru că se mai păstrează „vreau să fiu mai frumos decât ceilalți” și „vreau să fie mai frumos și mai pompos decât la vecini”. Aici iarăși vreau să subliniez că fiecare dintre noi și-ar dori să fie mai frumos decât celălalt. La ei este că fac totul, se fac luntre și punte că îmi mărit fata sau îmi însor băiatul, ce urmează după aceea doar ei știu, se repetă aceeași informație care a fost mereu și nu numai pentru romi. Da, intrăm în datorii doar să fim frumoși și să ieșim din gura lumii. Dar, în schimb, într-adevăr, explozia de culori și artificii, dulceața și focul interior al acestei naționalități nu se compară cu nimic în lume, pentru că cum iubește o țigancă s-ar compara, cum iubește un țigan iarăși și de aici urmează și copilașii care sunt la fel de minunați.
Vocea Basarabiei: Hai să vorbim și despre educație și cât de importantă e, și cum se înțelege în familia romilor că trebuie să fie multă educație?
Rada Mișcoi: Avem un foarte mare respect pentru părinți și părinții mari, adică tătuca și mămuca, foarte mare, până te faci tu și ai și copii și dacă mai trăiește mama și părinții mari respectul e până în pământ. Cum a zis, e lege! După aceea, toate sărbătorile se fac împreună. Aici este un mare plus că, într-adevăr, s-a păstrat acest lucru frumos și nu se poate plânge fără muzică, și nu se poate râde fără muzică, mereu în preajmă vor fi lăutarii.
Vocea Basarabiei: Dar cum a fost educația în copilărie, după ce ai plecat de acasă?
Rada Mișcoi: Dacă este vorba de mine, eu am fost educată foarte frumos, la noi cântă toți, începând cu bunelul, eu am scârțâit un pic din vioară, adică am cunoscut-o și ea m-a cunoscut, am chinuit-o și am cântat cu voce de la 5 ani în scenă, în asta am crescut și mereu mi-a plăcut. Se simțeau sărbătorile extraordinar de mult. Extraordinar! Nici nu vă imaginați cum se făceau prăjițeii, cum se făceau cuptoare întregi de învârtită-ghițman, care este o plăcintă tradițională, este un pateu, dar este foarte mare, se numește ghițman și se împletește pe mijloc ca o floare. Sunt niște lucruri pe care niciodată n-o să le uit și cât voi fi în putere, și cât voi fi sănătoasă voi încerca să transmit la toți măcar teoretic, practic doar în familie putem, sarmalele care sunt ca niște cocuțe înfășate la sărbători și de zi cu zi se fac, și carnea este mai mare decât singură sarmala, deci sunt niște chestii pe care nu le-am găsit în altă parte.
Vocea Basarabiei: Dar de ce mulți ani s-a vorbit că romii nu vor să meargă la școală, pentru că, chiar dacă vin la școală, învață un an după care abandonează școala?
Rada Mișcoi: Să știți că noi am făcut toți școală și eu am făcut chiar mai multe facultăți, măcar că noi nu ne considerăm sută la sută romi, dar eu am crescut și știu, iarăși mă întorc la familia ceea cu care mă cunosc foarte bine și mă împac foarte bine, fetele au făcut cât de cât, au mai tras din poalele hainei, dar băiatul a mers trei clase și la a patra a zis că „eu am obosit, sunt prea deștept” și, când a venit timpul să-și ia permisul, a avut nevoie să-și ia certificatul de la școală că măcar a finalizat cinci clase. Vă dați seama? Și a fost foarte amuzant, pentru că el a depășit 40 de ani și abia atunci și-a dat seama că n-a trebuit să abandoneze școala. Nu se face școală, pentru că sunt alte avantaje în căpșor.
Să fiu sinceră, multă școală facultățile nu ne dau, e adevărat, cel mai mult mi-a dat viața, colțurile vieții care m-au lovit dureros, m-au șlefuit, dintr-o perlă sălbatică m-au făcut perlă scumpă și demnă de dus pe palme, pentru că dacă nu ne vom respecta noi, nu ne respectă nimeni.
Vocea Basarabiei: Adică?
Rada Mișcoi: Banul, focul acela de a avea. „Da’ cum? Eu trebuie să-mi iau mașină”. Pe vremea aia era: „Eu trebuie să-mi iau în cal alb frumos, eu trebuie să-mi fac o căruță, da’ niște hățuri, da’ niște canafuri la ureche la cal. Cum adică la moș Ion este, da’ la mine nu?” Deci, era pe avantaj, era câștigul altfel, supraviețuirea, pentru că mie mi se pare că ei considerau că e o pierdere de timp, că viața oricum te învață. Și, să fiu sinceră, multă școală facultățile nu ne dau, e adevărat, cel mai mult mi-a dat viața, colțurile vieții care m-au lovit dureros, m-au șlefuit, dintr-o perlă sălbatică m-au făcut perlă scumpă și demnă de dus pe palme, pentru că dacă nu ne vom respecta noi, nu ne respectă nimeni. Chiar încă o dată mă conving că școala dă bază, noi le mulțumim părinților pentru asta că au insistat, dar ca atare omenia, prietenia, respectul, toate vin din viață.
Vocea Basarabiei: Și totuși, ce sugestii ar avea Rada pentru cei care mai cred că nu e nevoie de a merge la școală?
Rada Mișcoi: Vai de capul meu! Eu am învățat cel mai bine la facultate, la școală nu zic că am fost bine, obiectele pe care le iubesc și până acum au fost în cap, dar mereu am zis și am fost adepta pentru cunoștințe, mereu. Nu poți implica pe nimeni, nu poți impune pe nimeni, pentru că se nasc copii dotați, unul pictează, altul e tare la matematică, altul vrea să cânte, trebuie să-l ajuți în domeniul ales, dar baza trebuie să fie.
Așa de mult ține țiganul la ban pentru că banul îi este hrana sau investiția banului se face în aur, că este pâinea.
Vocea Basarabiei: După educație, să vorbim despre cultură și artă. De ce se crede că anume cei care reprezintă etnia romă sunt cei care trăiesc cu această vocație, dedicație, să cânte, să danseze frumos, să facă atmosferă frumoasă?
Rada Mișcoi: Dintotdeauna așa toată lumea a crezut, pentru că este și o „legendă” frumoasă că țiganul de foame cântă și, la fel, țiganul de foame începe să danseze. El a supraviețuit ca maidanezii în stradă, a supraviețuit la orice greutate și în orice perioadă a anului. Și cum ține țiganul la ban, Doamne! Am niște vecini, fac așa un apropo, muncește din greu la piață cu vânzarea de țoale, adică niște hăinițe acolo, un pantalon, un nu știu ce, vă dați seama cât câștigă femeia ceea? Nimic! Și eu în orice moment rămân fără bani, că noi muncim la stat, eu vin la ea, ea are bani, ea mereu mă ajută. Așa de mult ține țiganul la ban, pentru că banul îi este hrana sau investiția banului se face în aur, că este pâinea. Nu cred că doar romii știu să cânte și să joace, ei lasă de la sine greutatea în spate, toată lumea ar face același lucru, doar că nu s-au învățat să ia lucrurile mai ușor, pentru că cele mai complicate lucruri, cele mai complicate probleme, să zicem, trebuie să le luăm lejer și se rezolvă atât de simplu.
Vocea Basarabiei: Așa este, dar despre ban se zice că-i ochiul dracului?
Rada Mișcoi: E adevărat, asta este! Atunci când s-a scos prima țintă din piciorul lui Iisus, când a fost răstignit, o scos-o romul din picioruț. Și ce i-a zis Domnul? „Păi, mamă, o să fiți liberi toată viața, blestemați în stânga și în dreapta, vi se iartă absolut toate păcatele”. Probabil li se iartă tot.
Vocea Basarabiei: Ideea că merg la un rom, la o romă să-mi ghicească?
Rada Mișcoi: Nu știu, n-am fost niciodată, nu cred, sunt psihologe profesioniste, maximal. Eu am și făcut Psihologia separat și citesc omul din trei secunde, și-i fac un rafinament extraordinar prin sită în câteva clipe. Și persoanele înțeleg, cei care nu au accesul înspre mine nici nu se apropie, automat se subînțelege acest lucru, niciodată n-am supărat, eu sunt foarte directă, dacă nu mi-e dragă de om, eu îi zic că „nu-mi ești dragă, mamă, nu te băga la mine în suflet, că nu am loc pentru tine aici. Iartă-mă, dar eu mai bine introduc alții doi mai buni”. Rafinamentul acesta de care ziceam, de personalități, e foarte rar, personalități nu prea găsim în ziua de astăzi, dar dacă ne întoarcem la vrăjitoare sau ghicitoare, cele mai bune psihologe sunt, dar sunt adevăratele, care foarte liniștit, calm, echilibrat îți spune ce are de spus, fără multă fosăială, fără băgare de seamă foarte mare, fără că „dă-mi bani, că-ți fac cât vrei”. Nu, alea pe bune fac, fără să le ceri, ele știu despre ce.
Vocea Basarabiei: Dar există o ierarhie că trebuie neapărat să te subordonezi baronului?
Nu este ierarhie să te subordonezi baronului, probabil este un respect ca față de un primar al satului, să zicem așa, ca să facem o paralelă. El este capul la toți, el îi susține, el face judecata aia țigănească între ei.
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă judecată țigănească?
Rada Mișcoi: Păi, ei nu merg la judecată, ei se adună și se hotărăște între ei, se discută, se analizează și tocmai după aia se ia o decizie în frunte cu baronul.
Vocea Basarabiei: Despre discriminare să vorbim. În general, se observă acest fenomen în societate?
Rada Mișcoi: Totul depinde, mamă, cum te aduci. Ferească Dumnezeu, nu s-a născut ăla, cu mine nu s-a născut ăla. Ești dulce, eu sunt de trei ori mai dulce, ești negativ, mamă, eu te îndulcesc, de trei ori. Deci, dacă nici la a treia nu te-ai dat, te bat rău, îți fac fundul roșu și, acasă. Nu există! Există respect față de tine însuți, dacă nu faci școală, trebuie să iasă din guriță perle și orice om, dacă deschide gurița, trebuie să fie demn de ceea ce zice și să-și poarte cu mândrie și demnitate denumirea de bărbat sau femeie.
Vocea Basarabiei: Rada cu ce aseamănă Republica Moldova, cu ce o compară?
Rada Mișcoi: De multe ori m-am gândit la colacul rumen, foarte rumen, și din interiorul lui ies foarte multe flori, trandafiri înfloriți. Mereu asocierea asta este la mine.
Vocea Basarabiei: Și viitorul Republicii Moldova cum ai vrea să arate?
Rada Mișcoi: O revărsare de bucurie. Acum e o lipsă de fericire, în primul rând, ca să nu ne scufundăm.
Vocea Basarabiei: Dar de ce e lipsă de fericire și se vorbește despre mult necaz?
Rada Mișcoi: Lipsa de bani, care deja ne predomină, din păcate. Păi, unde s-a văzut să ne conducă el? Noi îl facem, nu el ne face pe noi. Cu adevărat este lipsă, pentru că pe bune oamenii s-au înrăit din faptul că nu le ajunge și acolo să închidă o găurică, și în partea cealaltă și s-au înrăit și cu vecinii, și altfel văd lumina zilei, și sunt atât de sumbri la față, nu mai vezi un om deschis, toți sunt închiși, sunt cu o tristețe interioară din aia profundă, că vorbești cu omul și chiar dacă zâmbește simți cât de greu îi este pe suflet.
Dragii mei, decât să luați o sticlă de vin sau două sticle de vin, luați un bilet la teatru sau la un spectacol muzical, care vă reînvie totul în interior și vă dă o culoare a vieții.
Vocea Basarabiei: Și nu vede partea plină a paharului sau nu vrea s-o vadă?
Rada Mișcoi: Nu. Haideți să zicem că de asta existăm noi, cei care facem cultură și le aducem frumosul, noi prin brațele noastre deschise îi îmbrățișăm și-i luăm sub tutela noastră, sub aripa noastră, sub frumosul nostru. De aceea îi îndemn pe toți: dragii mei, decât să luați o sticlă de vin sau două sticle de vin, luați un bilet la teatru sau la un spectacol muzical, care vă reînvie totul în interior și vă dă o culoare a vieții. Hai, poate pe scurt timp, dar dacă o faceți mai des, se mărește distanța și nu reușește să se sumbreze.
Vocea Basarabiei: Dar cum vă promovați voi pe această dimensiune a culturii? E ușor?
Rada Mișcoi: Nu este ușor. După pandemie s-a făcut și mai greu, dar nu disperăm, capul sus și demn mergem înainte, chiar dacă sunt foarte multe piedici. Omul care se respectă și știe ce face, dacă știu că nu cânt play-back și știu ce zic, știu cum fac, știu cum mă port, cu siguranță că o să mă descurc în orice situație, pentru că un om de calitate își găsește loc mereu și oriunde.
Vocea Basarabiei: La ce proiecte culturale lucrați acum?
Rada Mișcoi: Acum vine „Nunta țigănească”, pe 11 mai, la ora 19, în incinta Teatrului „Ginta Latină” și acum TFM, o nuntă feerică, cu explozie de culori, cu tradiții, cu socri mari, cu socri mici și nănășei și, bineînțeles, cu invitați de valoare, interpreți, așa cum se face la nuntă de obicei, cu bani, cu număratul banilor, cu cinste, cu dezbrăcarea miresei, cu frumusețe nemaipomenită. Și se muncește din greu, pentru că este un proiect foarte serios și vrem să aducem lumii adevărata bucurie, adevărata petrecere. Haideți, măcar pentru acele două ore, să intrăm într-o poveste de energie pozitivă.
Vocea Basarabiei: Și pe final, fenomenul migrației e răspândit inclusiv în etnia romilor. Până nu demult se credea că mai mulți merg în spațiul CSI și își câștigă bucata de pâine, acum cum se prezintă situația?
Rada Mișcoi: Am avut ocazia să am un discurs cu o familie foarte numeroasă, refugiați din Ucraina, i-am ajutat să plece în Germania o parte, o altă parte în România, că am ajutat foarte multă lume. Este foarte greu moral pentru ei și dacă ei s-au adaptat să aibă mereu bănișorul la batistă, acum ei au pierdut valoarea față de ei înșiși. Vă dați seama? Pentru că nu se port desfășura. Migrația a fost mereu, toți au migrat, atunci când vor un trai mai decent sau pur și simplu să-și schimbe locația și vede că se simte mai bine, și prin preajmă se respiră mai ușor, vorbesc și de sănătate, copii și de toate celea, dar romul mereu a fost pe roți și călare pe cal. Nu-l oprești și nu ai nicio șansă, să vrei să-l tragi de mânecă, rămâi cu cămeșa în mână.
Vocea Basarabiei: Apropo, în filme foarte des se vorbește despre viața romilor, șatra cu țigani…
Rada Mișcoi: Șatra este un film după care mi-am scris lucrarea de diplomă, am însușit-o în lung și în lat, e un film adevărat, precum se trăia pe vremuri și cu o transmisiune exactă de cum se exista printre rândurile lor. Noi am schimbat calul și căruța pe mașină, dar vestimentația tot vestimentație rămâne și sufletul, muzica, tradiția, ele doar un pic se modifică.
Vocea Basarabiei: Ce-și dorește Rada cel mai mult acum?
Rada Mișcoi: Mereu la această întrebare am spus că vreau o fată și vreau toată lumea cât mai des să se îmbrățișeze, pentru că în preajma lor mă simt și eu fericită, când dăruim numai noi e foarte sărac.
Cea mai frumoasă dragoste este pacea și pacea începe de la noi
Vocea Basarabiei: Acum se mai roagă mulți și pentru pace.
Rada Mișcoi: Anișoara și-a numit spectacolul „Dragostea este cea mai frumoasă pace”, urmează spectacolul ei pe 12 aprilie. E adevărat, cea mai frumoasă dragoste este pacea și pacea începe de la noi, să nu ne scoatem ochii, să nu ne ciondănim, să nu ne bocănim, să nu… Mamă, dar mai lasă de la tine, tu fii împăcat și o dată, de două ori, de zece ori, îi spun de trei ori că „mamă, ești așa de bunișor, mamă, ia mai lasă…”
Vocea Basarabiei: Mulțumim foarte mult pentru prezență la Vocea Basarabiei! Și oricând aveți ceva de spus, Vocea Basarabiei vă așteaptă cu brațele deschise, cu ușile deschise.
Rada Mișcoi: Mulțumesc din inimă pentru invitație, îmbrățișez pe fiecare în parte care are o culoare mai deosebită, care are o inimă mai focoasă, îi îmbrățișez pe toți romii. La mulți ani, dragii mei!
