De când se ține minte, în familia ei s-au cântat romanțe. A pășit pe scena mare în 1974 cu orchestra Ciocârlia de la Casa de cultură Strășeni. Maria Țărnă, este cântăreață de muzică populară și muzică ușoară. Interpreta vorbește despre nevoia de a fi educate tinerele generatii. Cântecul folcloric,- consideră ea,- conține momente, detalii, pe care nu le poți găsi în istorie.
Maria Țărnă: Mă preocupă foarte mult în ultima vreme, într-adevăr, ce se face. Oameni buni, încotro am luat-o, ce facem? Predau în școală și am predat cândva, în tinerețe, și muzica în școală. Să știți că atât sunt de diferiți copiii, da, e și normal, dar părerile, n-au mai rămas în vocabularul copiilor, dacă ei mă întreabă, zic: „Copii, voi trebuie să fiți patrioți. Ce face țara fără patrioți? Unde ne ducem noi și unde o să ajungem”? – „Dna profesoară, dar ce înseamnă asta patriot”? Mie mi-a amorțit veșca capului, când mi-a dat copilul întrebarea asta.
Vocea Basarabiei: Dar cum vă explicați că a dispărut sau că mai puțin se vorbește despre spiritul acesta de patriotism?
Maria Țărnă: Eu țin minte după mine, eu atunci aveam formația „Ilincuța” la Casa armatei…
Vocea Basarabiei: Atunci, când?
Maria Țărnă: Era chiar și o modă prin anii ’90 și… Eu am făcut formația în ’87 și am avut-o undeva până aproape de 2000 și pe urmă n-am mai trebuit nimănui, știți cum se făcea la noi. Și acum, slavă Domnului, eu văd și în republică, și în Chișinău se mai vorbește despre folclor, se mai fac formații prin licee, apar formații de instrumente, de muzică populară, se cântă cântecul patriotic. Iată în sectorul Râșcani în luna mai a avut loc Festivalul „Dor de Basarabia”, au participat numai copiii care au cântat cântece patriotice. Eu de mult n-am mai plâns la un concert, era un concert-concurs, eram încântată, îmi venea să mă sui pe scenă și să-i pup pe copiii ceia, pe fiecare să-l strâng în brațe. Când iese un copil pe scenă și cântă „Unire, frați, Unire pentru acest pământ…” sau „Doină, dor și omenie/ Trei cuvinte din vecie/ Trei cuvinte românești/ În alt grai nu le găsești” și când vezi că copilul nu numai cântă o melodie, nu expune melodia și textul, dar le trăiește e ceva grozav. Eu îmi amintesc de ce am vorbit de formația „Ilincuța”, la un moment dat era rușine să zici că să cântăm un cântec patriotic, să vorbim ceva despre țară, despre neam. A fost o, eu îi zic „perioada seacă”, dacă tu nu ai simțul acesta patriotic, dacă copilul nu-l crești cu primul măr când i-l dai să-l mănânce, să-i spui că cele mai gustoase mere îs în țara noastră, cele mai gustoase cireșe îs la noi în Moldova, nu mai sunt nicăieri în lume…
Vocea Basarabiei: Dar cum descrieți dvs. situația de moment din Republica Moldova?
Maria Țărnă: Tare încet, dar mergem spre lumină, eu simt asta, nu că mă refer la partidul de guvernământ, ori la președintă, dar eu văd ce se face, îi altă generație, probabil că așa a vrut Dumnezeu.
Vocea Basarabiei: Bine, dar totuși despre ce se spune mai mult astăzi? Că există această scindare a societății și că unii se uită la Est, alții se uită la Vest, unii vor modernizare și europenizare, alții spun că mai bine e cu Rusia și cu Estul.
Maria Țărnă: Aceștia au să fie tot timpul, cred eu, au fost și au să fie aceștia care mai visează încă cravata roșie și insigna lui Lenin în piept.
Vocea Basarabiei: Le-ați purtat pe timpuri?
Maria Țărnă: Le-am purtat. Era o atitudine anume de patriotism, pe noi ne învățau că noi suntem cea mai bogată țară din lume, Uniunea Sovietică e cea mai frumoasă, sunt cei mai frumoși copii și sovieticii sunt cei mai frumoși, cei mai deștepți, cei mai capabili, cei mai, cei mai, cei mai… din toate punctele de vedere. Păi, de unde știam eu că noi eram cei mai săraci, cei mai mărginiți și cei mai oropsiți? Încrucișați, dar se uită încă înspre Rusia, își aduc aminte de comuniști, acum care au mai rămas sunt niște rămășiți, dar ele-s aprinse, îs ca viespile. Mai ales uitați-vă ce se face în Găgăuzia, e jale mare și-i bine că merge vorba că o să se facă asociația asta, ori cum o să se numească, „Patriot”, ca să aibă grijă anume de situații de acest gen.
Vocea Basarabiei: Centrul național de apărare informațională și combatere a propagandei…
Maria Țărnă: Eu sunt pentru. Alții zic că pe vremea lui Stalin era așa, dar dacă noi nu putem drege busuiocul altfel, înseamnă că cu metode mai severe, dacă lumea nu înțelege. De cei străini nu-mi pare rău, că rușii țin cu ai lor, dar mă doare de moldovenii mei, tare mă dor situațiile acestea.
Vocea Basarabiei: Dar de ce oare lucrurile frumoase nu pot uni cetățenii din această țară?
Maria Țărnă: Ne-am unit, iată, mi se pare… Știți ce a fost pentru mine adunarea asta națională? Parcă într-un timp nu știu cum eram dezamăgită, îmi ziceam că-s prea mulți la Șor acesta, prea mulți și vorbesc urât, pe mine m-a liniștit total adunarea asta națională. Să-i dea Dumnezeu sănătate la mâna asta de femeie, Maia Sandu, s-o apere Dumnezeu și să-i ajute Dumnezeu să fie înconjurată de oameni cumsecade. Mă rog și zi, și noapte să aibă echipă lângă ea, să bată în unison inimile lor, ca să facă lucruri frumoase.
Adunarea Națională pe mine m-a liniștit, fiindcă eram dezamăgită când vedeam protestele organizate de Șor
Vocea Basarabiei: Cum descrieți dvs. situația actuală din Republica Moldova, pentru că mai este lume care se plânge că e sărăcie și că prea puțin se uită cei care au ajuns în vârful puterii la cel necăjit și nu prea îi înțeleg necazul, oftatul? În general, cum se vede acest grad de sărăcie în Republica Moldova?
Maria Țărnă: Nu mai este chiar așa de mare sărăcia după cum oamenii o fac. Uitați-vă cine strigă că n-au ce mânca, uitați-vă cine strigă că o să murim de frig, n-a murit nimeni de frig, n-a murit nimeni de foame. E drept, trebuie pensiile ridicate, pensia minimă la noi în țară să fie măcar 10 mii de lei și mie mi se pare că în vreo 4 ani o să fie lucrul acesta, sunt foarte credulă în cuvânt. Eu i-aș întreba pe acești care răcnesc, și ei toți papă bine, și au cu se îmbrăca, uitați-vă ce straie au pe ei. Odată era o emisiune cum țipau aceștia ai lui Șor de la o stație dintr-un sat nu mai știu care, niște doamne îmbrăcate în niște haine, ei nu am haine de acelea, niște scurte de iarnă frumoase, că noi murim de foame, că noi murim de frig… Nu! Haideți să mai răbdăm, dacă suntem creștini, noi știm doar, răbdare încă oleacă. Iată, eu cred că nu-i chiar așa de strașnic lupul după cum îl descrie lumea.
Nu mai este chiar așa de mare sărăcia după cum oamenii o fac. Uitați-vă cine strigă că n-au ce mânca,
Vocea Basarabiei: De ce interesele forțelor politice diferă atât de mult? Parcă pe de o parte, toți spun că vor binele acestei palme de pământ și că toți sunt gata să vină să guverneze Republica Moldova, pentru că e nevoie de dreptate, de prosperitate, dar ce arată clasa politică din Republica Moldova?
Maria Țărnă: Deja de mulți ani clasa politică se comportă foarte urât. De aceea lumea de-acum deschis îi numește cu cele mai urâte cuvinte de pe fața pământului. Cum poți să-ți permiți? Oricine ar fi, dar trebuie de păstrat subordonarea, el e parlamentar, ea-i președintă, el e premier, da, ocărăște-i, dar la noi s-au dus observațiile acestea și vorbăria asta în fața cortului, îi catastrofă ce vorbește și cât de urât vorbește lumea azi.
Vocea Basarabiei: Interesele politicienilor care sunt?
Maria Țărnă: O parte au interese meschine, o parte au interese politice, de fapt, nici nu-s interese politice acelea, el are interesul lui, pentru că el știe că el îi cumpărat până și mațele dintr-însul îs cumpărate. Și el nu poate da înapoi, el nu poate să spună că Rusia îi stat agresor și Rusia omoară oameni nevinovați. El n-o să spună asta. Cum s-o spună, dacă el îi cumpărat? Până și creierul i-i cumpărat, el nu are dreptul să spună asta. Iaca, eu ce cred despre aceștia care duc urâtul în mase, minciuna, vrajba, tot ce vor, numai nu ceea ce-i frumos.
Vocea Basarabiei: Și iată pe acest fundal, cetățeanul deseori își pune întrebarea – să rămână aici în Republica Moldova sau mai degrabă să ia calea pribegiei, acolo unde se spune că s-ar afla peste un milion de cetățeni ai Republicii Moldova?
Maria Țărnă: Eu aștept și rezultatul după ce va fi summitul acesta la noi, eu totuși cred că nu mai este timp ca guvernarea și președinția acum să stea pe loc, cu pași mici, nu, ei trebuie să se gândească, copiii termină acum școala, clasa a XII-a susțin Bacalaureatul, clasa a IX-a, că aceștia se duc din școli, să întreprindă ceva acum, în vara asta și până în toamnă, până la Anul Nou trebuie de întreprins ceva ca de întors totul cu fundul în sus…
Vocea Basarabiei: Dar ce trebuie de întreprins?
Maria Țărnă: Să mărească bursele la studenți, să ridice salariile la medici, la profesori, la acei educatori care lucrează în grădinițe. Eu întotdeauna am spus: nu mai investiți atâția bani în judecători, în procurori și în jurisprudență. Dacă acel de la grădiniță primește 4 mii și ăstălalt primește 20 de mii, întotdeauna o să aibă de lucru, dar inversați chestiile acestea, lăsați-l măcar 10 mii, 15 mii să primească acel de la grădiniță, profesorul de la școală și atunci procurorii și judecătorii n-au să aibă de lucru, o să fie acolo câte ceva. Cum în Albania nu au pușcării, în Norvegia nu au pușcării? Au așa, niște penitenciare mici, simbolice. De ce? Pentru că acolo cel mai bine plătiți sunt profesorii.
Trebuie să mărească bursele la studenți, să ridice salariile la medici, la profesori, la acei educatori care lucrează în grădinițe. Eu întotdeauna am spus: nu mai investiți atâția bani în judecători, în procurori și în jurisprudență
Vocea Basarabiei: Dar la modul serios, cui îi pasă cel mai mult de viitorul acestui stat?
Maria Țărnă: Mie îmi pasă și la foarte multă lume de jos, nu știu cum a ieșit. Știți, este o vorbă din popor – spuma iese deasupra? Poate la noi se întâmplă că prea multă spună iese, toți critică. Dar de ce criticați? Haideți să ne adunăm și să găsim niște rezolvări, să le punem pe hârtie și să le trimitem la președinție, să le trimitem la parlament, niște idei. Nu, știți cum e la noi? „Ei, eu am ideile acestea, dar iaca eu când o să ajung acolo… De ce să le spun eu cuiva și cu asta să câștige, dar n-o să știe nimeni că asta-i ideea mea”. Dar n-am nevoie să știe, să nu știe, dar să ajungă și să se facă pentru lume. Lumea iubește țara asta, câtă lume nu s-a dus nicăieri și nici nu vrea să audă de dus peste hotare? Ei iubesc aici să muncească.
Vocea Basarabiei: Iată, dacă mergi pe-o uliță din mahala, câte case sunt scoase de vânzare sau sunt pustiite?
Maria Țărnă: Nu, îs pustii, dărâmate, nu de vânzare, nu le mai cumpără nimeni, mai degrabă omul cumpără un lot de pământ să-și construiască pe loc gol o casă nouă.
Vocea Basarabiei: Dar această depopulare și-a lăsat amprenta și asupra mediului rural, dar și asupra Republicii Moldova?
Maria Țărnă: Absolut. Nu știu de ce, eu atât de mult cred că o să vină timpul, mai ales satul Căpriana, o să vină lumea și o să vrea să investească, să-și facă o casă anume în Căpriana. Să știți că o să fie asta, și nu mult ne-a rămas, mie întotdeauna mi se pare că peste 2-3 ani, peste 2-3 ani o să fie ceva fenomenal și o să înceapă a se schimba totul.
Vocea Basarabiei: Dar când ziceți 2030 la ce vă gândiți, ce vă spune acest an?
Maria Țărnă: Eu cred că mai devreme. 2030 că adică noi o să mergem în Uniunea Europeană. Noi întotdeauna am fost europeni și suntem europeni, dar mie mi se pare că n-o să fie până în 2030, tot așa îmi pare că vreo 2-3 ani, nu știu de ce.
Vocea Basarabiei: Și se va deosebi mult Moldova de atunci de Moldova de azi?
Maria Țărnă: Da, din punct de vedere structural, drumurile vor fi bune, infrastructura o să se schimbe. Iaca, când lumea o să aibă verticalitatea asta de a nu-l bate pe om vântul în stânga, în dreapta, ca pe o salcie, ci să privească spre cer, spre lumină, spre Dumnezeu, la urma urmei, iată așa eu vreau să devină moldovenii noștri.
