„Tortura s-a întâmplat în trecut, nu trebuie să uităm de ea. Tortura este o amenințare pentru prezent. Oricând se poate întâmpla orice, oriunde și cu oricine, dacă lumea nu va înțelege că unele acțiuni sau inacțiuni, care provoacă suferință, pot fi calificate ca acte de tortură”, a declarat Ludmila Popovici, directoarea executivă a Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, duminică, 25 iunie, în cadrul programului informativ Pulsul Basarabiei, în ajunul Zilei Internaționale pentru Sprijinirea Victimelor Torturii, marcată anual pe data de 26 iunie.
Ludmila Popovici a mai spus că, din păcate, nici astăzi autoritățile Republicii Moldova nu respectă angajamentele internaționale cu privire la victimele torturii. Acum, impunitatea este la ea acasă. Nepedepsirea torționarilor persistă.
„În comunitățile care au fost sub un regim, efectele torturii sunt de lungă durată, chiar pot fi transmise câtorva generații. Este important să vorbim despre aceste fenomen, deoarece dacă nu ne cunoaștem istoria, trecutul, suferințele, nu avem viitor. Dacă nu vom înțelege ce s-a întâmplat cu un popor, cu o persoană, cu o comunitate, care a trecut prin tortură, noi nu putem să mergem mai departe. Consecințele individuale și colective ale torturii vor fi totdeauna o piedică gravă în procesul de dezvoltare”.
Directoarea executivă a Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” a mai afirmat că tortura a fost la ea acasă în Republica Moldova, fiind o reminiscență a trecutului sovietic, când era un instrument de lucru în structurile de forță.
„După căpătarea independenței nu am ajuns prea departe. În perioada 2000-2009 am avut comuniștii la putere care au încurajat tortura. În aprilie 2009 tortura a fost folosită ca un instrument politic. 7 aprilie 2009 a scos la iveală problemele din sistem, dar și faptul că tortura a fost un instrument politic”.
