Antiteze cu Iulian Ciocan
Ministra Sănătății, Ala Nemerenco, a declarat, pe o rețea de socializare, că va lupta serios cu medicii corupți. Ministra apelează la moralitate, la bun-simț, dar totodată îi amenință pe cei corupți, pornind de la cazul rușinos al unui medic din Soroca care ar fi luat mită de la mama unui copil cu dizabilitate gravă. Medicul cu pricina, ne spune ministra, a luat neoficial 90 de lei pentru o consultație. Cunosc numele acestui medic, spune doamna Nemerenco, o să-l găsesc. Să-i ducă banii acasă doamnei. Ministra avertizează angajații din sectorul medical care cer și primesc mită că le va face publice numele dacă vor continua practica vicioasă. Să-i cunoască întreaga țară! spune Ala Nemerenco.
Primul lucru pe care ar trebui să-l semnalăm e că aveam de-a face cu un gest insolit. N-am mai văzut un ministru al Sănătății care să declare așa ceva de la 1991 încoace, care să spună că va face publice numele corupților. Deci, se pare că doamna Nemerenco chiar vrea să învingă balaurul corupției din sectorul medical. Măi să fie! Dar va reuși oare?
Asta depinde și de cum va lupta întreaga guvernare cu corupția din alte sectoare, dar și de faptele concrete ale ministrei Sănătății. Ei bine, eu am o îndoială legată de intenția ministrei de a ne spune numele corupților. În primul rând, există prezumția de nevinovăție. Doamna ministră vrea să ne dea numele înaintea unei sentințe judecătorești, nu? În al doilea rând, nu sunt convins că asta i-ar speria foarte tare pe alți corupți și că ar anula dintr-o dată alte probleme din sistem. Iar acestea din urmă există cu duiumul. Bunăoară, cozile lungi, oamenii care trebuie să aștepte o lună de zile ca să-și facă niște analize. Sunt multe lucruri de făcut în sistemul medical pe lângă lupta cu corupția, iar această luptă cu corupția ar trebui să-i vizeze nu doar pe cei care iau 90 de lei pentru o consultație, ci și pe marii corupți care storc sume mari din oamenii disperați.
Ar mai fi două chestiuni de spus. Prima e că există și medici onești care muncesc cu dăruire și al căror număr, vreau să cred, nu e mai mic decât al corupților. A doua e că termenul acesta de corupție are niște limite vagi. Să luăm următoarea situație. Un medic te ajută foarte mult, te salvează din ghearele unei boli parșive, și tu, recunoscător fiind, îi aduci de bunăvoie o sticlă de șampanie sau niște ciocolate. Și medicul nu vrea să le ia, dar tu insiști să le ia în semn de recunoștință. E asta un act de corupție? Nu sunt sigur.
