A încercat și a reușit să adune diaspora moloveană din Norvegia, organizând șezători ani la rând, dintre care ultimele le-a organizat în casa personală, din lipsă de spațiu. Și a contribuit la realizarea mai multor acțiuni de caritate. În semn de recunoștință față de bunei și străbunei s-a născut ideia de a amenaja un beci-muzeu în Norvegia. Pe toți cei care au pășit pragul casei ei i-a făcut să plece cu impresia că au fost la baștină, acolo unde au copilărit, acasă la mama. Este vorba despre Aurelia Dub, stabilită cu familia de aproape zece ani în Norvegia cu care a discutat Valentina Ursu.
Aurelia Dub: Să vorbim puțin despre cei plecați este greu, dacă e să fiu sinceră.
Vocea Basarabiei: De ce e greu?
Aurelia Dub: Să lași totul și să pleci, să lași părinții, rudele, chiar și căsuța s-o lași și s-o iei la un drum lung este foarte greu, dar totuși moldovenii noștri reușesc să se integreze în altă societate, reușesc să învețe limba în alte țări, căci dacă înveți limba deja ai alte priorități, ți se deschid alte uși și moldovenii noștri sunt foarte harnici și sunt foarte apreciați. Oriunde s-ar duce prin alte țări, fac cunoștință cu alte persoane care nu locuiesc în Norvegia, și toți absolut sunt stimați, apreciați și căutați.
Moldovenii noștri reușesc să se integreze în altă societate, reușesc să învețe limba țării, căci dacă înveți limba deja ai alte priorități, ți se deschid alte uși și moldovenii noștri sunt foarte harnici și sunt foarte apreciați.
Vocea Basarabiei: Dar dvs. de ce ați ales Norvegia sau cum ați ajuns în Norvegia și când ați ajuns?
Aurelia Dub: Eu am 9 ani de când sunt stabilită aici, dar am venit din urma soțului. A venit mai întâi soțul, are 10 ani, eu am venit la un an din urma lui, pentru că mi-am zis că nu merită să rămân acasă fără el. El nu avea un loc de lucru, eu aveam, munceam în Moldova, dar am vrut să fiu împreună cu el, am vrut să fie familia întreagă. La un an de zile a venit și fiica după noi și, mulțumim Domnului, suntem toți împreună aici.
Vocea Basarabiei: Era anul 2013. Era greu să te descurci în Republica Moldova?
Aurelia Dub: Pentru mine personal nu era greu, dar pentru soț era greu.
Vocea Basarabiei: Dvs. ce job ați avut atunci?
Aurelia Dub: Eu am fost stilistă în domeniul frumuseții și era destul de OK.
Vocea Basarabiei: Soțul nu avea la acel moment un loc de muncă?
Aurelia Dub: El fiind tehnolog, nu avea de muncă și încercase în mai multe domenii, dar nu-i reușea, de aceea a ales calea spre Norvegia.
Vocea Basarabiei: Ați mai cunoscut pe cineva până a ajunge în acea țară sau cum, v-ați uitat la hartă, ați pus stiloul pe Norvegia și ați zis că acolo vreți să ajungeți?
Aurelia Dub: Nu, cineva i-a propus să meargă cu el și soțul a mers, a vizitat, de la început a fost foarte greu pentru el, eu am venit când totul era stabilit, totul era în regulă. El a îndurat cu mult mai multe încercări și greutăți.
Vocea Basarabiei: Dar s-au uitat suferințele, sacrificiul și s-a trecut la o nouă etapă a vieții din moment ce faceți parte din diaspora?
Aurelia Dub: Da, fac parte, dar acum sunt cetățean al Norvegiei, am primit cetățenia, chiar și pașaportul norvegian deja îl am.
Vocea Basarabiei: Și a fost ușor să obțineți pașaportul Norvegiei?
Aurelia Dub: Nu aș spune că atât de greu. Adică dacă tu cunoști limba, vorbirea și scrisul la un nivel mediu, atunci poți obține examenul de limbă, apoi obții examenul de istorie a Norvegiei și numai după ce le susții poți să obții cetățenia.
Vocea Basarabiei: Și în ce domenii activați?
Aurelia Dub: Să zic că am un job foarte prestigios nu aș putea, lucrez la Aeroportul Internațional Oslo Lufthavn. Compania noastră se ocupă de curățenia uscată, așa s-ar traduce, pe obiectele care se construiesc în aeroport.
Acum sunt lider de echipă și sunt aleasă de companie pentru a apăra drepturile lucrătorului, adăugător, sunt sindicalistă.
Cu părere de rău, soțul de 3 ani este bolnav, trecem printr-o perioadă mai grea și-i mulțumim Domnului că am fost aici în perioada aceasta grea de timp, a trecut prin 4 intervenții chirurgicale. Dar vreau să spun că îi mulțumim Domnului că am fost anume aici și absolut tot ce se face este gratis, că am fost asigurați, avem o asigurare medicală bine aranjată aici.
Vocea Basarabiei: Care acoperă toate cheltuielile, da?
Aurelia Dub: Achităm numai 10% din costurile medicamentelor, în rest, totul este gratis.
Vocea Basarabiei: Dar el ce a lucrat înainte de a nimeri în dificultate?
Aurelia Dub: A lucrat împreună cu mine în compania la care lucrez eu.
Vocea Basarabiei: Și fiica ce face?
Aurelia Dub: Ea a terminat Colegiul financiar-bancar în Moldova, a terminat Academia de Studii Economice, aici și-a legalizat actele și a primit dreptul de a munci pe specialitate, a făcut niște cursuri în domeniul administrativ, a lucrat în administrația companiei în care am lucrat eu, apoi s-a schimbat într-o companie de construcție ca manager, pe 1 aprilie în schimbă jobul, trece șefă a unei subcompanii mai mari.
Vocea Basarabiei: Își face o carieră frumoasă.
Aurelia Dub: O carieră frumoasă se poate face, dacă muncești mult.
Vocea Basarabiei: Și acum să înțelegem că ați prins rădăcini acolo și gândul de a reveni acasă v-a părăsit?
Aurelia Dub: Suntem cu gândul de a ne întoarce, poate fiica nu se va întoarce, pentru că s-a căsătorit aici, soțul este de aici și nu cred că ar fi cazul să vorbesc de ea, dar de mine personal, da. Nu știu la moment când și dacă va fi lucrul acesta, dar, totuși, mă doare sufletul după Moldovioara noastră.
Vocea Basarabiei: Haideți să vorbim despre Moldova celor plecați și Moldova celor rămași. Dvs. găsiți deosebiri? Să pornim de la mentalitate, de la atitudine, de la felul cum se înțelege rezolvarea anumitor probleme, există aceste două Moldove, cea de acasă și cea a celor un milion de cetățeni ai Republicii Moldova aflați în diasporă?
Aurelia Dub: În viziunea mea, eu nu aș vrea s-o împart, adică Moldovioara noastră în cei plecați și în cei rămași. Da, noi plecăm, dar, totodată, noi ieșim din Moldova, dar Moldova nu iese din noi. Da, viziunile se schimbă, dar mulți dintre noi știm că fiecare în suflet rămâne acolo, chiar dacă el pleacă.
Nu știu cum aș putea descrie momentele acestea, dar, în general, Moldova nu iese din noi, noi plecăm, dar Moldova nu iese din noi.
Vocea Basarabiei: Dar în acești 10 ani de aflare în Norvegia ați mers, ați votat, ați ținut pulsul realităților de acasă, v-a interesat cine guvernează, cum guvernează, cine merită să fie în legislativ, în fruntea Moldovei?
Aurelia Dub: Da, desigur că am mers, am mers chiar la 650 de kilometri de la Norvegia, fiindcă nu avem ambasadă în Norvegia și când au fost alegerile am mers în Suedia. Nu ne-a obligat nimeni, nu ne-a rugat nimeni să facem lucrul acesta, fiecare și-a luat mașina și a mers la votare. Noi am mers împreună cu încă o familie până în Suedia și am votat. Desigur că ne doar, ne doare cine și cum conduce Moldova, suntem cu sufletul acolo, chiar dacă suntem departe.
Vocea Basarabiei: Insistați pe ideea asta că dorul de casă e mare, că vă pasă de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, dar ce posibilități ar avea diaspora de la distanță să schimbe lucrurile acasă, ce rol pot juca moldovenii aflați peste hotare în tot ce înseamnă schimbare în bine acasă?
Aurelia Dub: Un rol foarte mare, în primul rând, chiar și la aceleași alegeri, începând de la contribuțiile lor financiare și terminând cu contribuțiile lor electorale, aș spune, cu ideile pe care ei le au de aici și ar putea să le pună în practică acolo zi cu zi. Eu văd un rol foarte important al diasporei.
Vocea Basarabiei: Pentru că unii, inclusiv politicieni, ce au spus? Că cei care au plecat, lor mai puțin le pasă de ceea ce se întâmplă acasă, ei nu prea cunosc realitățile și unii chiar au sugerat că ar fi bine ca diaspora nici să nu participe la scrutine atunci când acestea au loc.
Aurelia Dub: Aici eu nu sunt de acord cu acei politicieni care au gândit așa, că aceștia nici nu-s politicieni, dacă ei socot că lumea din diasporă nu ar trebui să contribuie, ei nu se gândesc la lume absolut deloc. Dar îmi dau seama de ce ei s-au gândit în așa mod, pentru că diaspora n-a făcut ceea ce au dorit ei.
Vocea Basarabiei: Adică nu au dat votul pentru ei?
Aurelia Dub: Da. De asta a și fost enunțată această părere că „ei nu trebuie să contribuie, că ei nu fac parte din Moldova”. Am auzit lucrurile acestea, am citit, dar nu sunt absolut de acord și chiar aș merge și la niște dezbateri dacă ar veni vorba cu cineva să mă contrazic în această privință. Pentru că mă doare, de câte ori merg în Moldova, mă doare sufletul. Coborând din avion și văzând tot ceea ce se petrece în Moldova, te doare și te gândești – de ce nu ar fi și la noi așa cum ar trebui să fie și să vezi lucrurile altfel?
Vocea Basarabiei: Dar care ar fi drumul corect pe care trebuie să-l parcurgă Republica Moldova, direcția bună care ar fi? Vă preocupă acest lucru, discutați despre asta?
Aurelia Dub: Da, discutăm. Chiar ieri am avut o conversație telefonică cu o rudă din Moldova și anume despre acest lucru am vorbit. Ce aș spune eu?
Acum Moldova este pe un drum corect, noi mergem greu, cu pași mărunți, dar concreți spre Europa. Așa eu văd, că este drumul corect și să ne integrăm cât mai curând în societatea europeană, atâta văd numai lucrurile că s-ar schimba spre bine.
Vocea Basarabiei: Sunteți originară din nordul Republicii Moldova, mai exact de la Edineț, cunoașteți bine, acolo spiritul, viziunile mulți ani au fost altele, cele care credeau și mai sunt care cred că e bine ca Moldova să aibă o relație bună cu Federația Rusă.
Aurelia Dub: Nu sunt împotrivă să avem relații bune și cu Federația Rusă, dacă ar fi bune cu adevărat, pe drept. Cândva am fost și eu cu familia mea în Rusia, acolo am fost fugari, nu am muncit legal, nu am muncit pentru o pensie, nu am avut un viitor, Norvegia nu face parte din Europa, adică face parte din Zona Schengen, dar poți munci legal, ai o viziune mai departe, ești asigurat, ești apreciat, te consideri cetățean. Acolo erai fugar, alergai dintr-un colț în altul să nu te prindă poliția…
Vocea Basarabiei: Câți ani ați lucrat în Rusia?
Aurelia Dub: Cred că nu chiar atât de mult, vreo 4 ani, la începutul vieții.
Vocea Basarabiei: Prin ce e cunoscută diaspora? Prin multe, foarte multe acțiuni culturale, pentru că se organizează evenimente, acțiuni de binefacere. Și, în general, ce se spune despre mulți din cei care reprezentați diaspora? Că sunteți persoane care oferiți ajutor celui aflat la nevoie, că vă pasă, că nu sunteți indiferenți. Haideți să vorbim și despre acest aspect al activității dvs. departe de casă.
Aurelia Dub: În toți acești ani am fost foarte activă, chiar eu personal, pot să spun.
Am încercat să organizăm diferite șezători, ca să nu uite copiii tradițiile, să știe de ia noastră, să cunoască obiceiurile de la sfintele sărbători, bunăoară, la Crăciun să spunem o colindă, la Anul Nou – o urătură. Noi trebuie să conștientizăm faptul că copiii noștri nu au unde le vedea, dacă noi nu le vom arăta aceste lucruri.
Vocea Basarabiei: Și dvs., din câte înțeleg, ați construit un beci acolo?
Aurelia Dub: Da, nouă ne-a venit așa o idee, unde am putea să punem lucrurile pe care le aducem din Moldova, chiar și aceeași veselă, și am decis cu soțul împreună să facem un aranjament într-o cameră din subsolul casei. Și ne-a ieșit un beci, întrucât acolo e destul de răcoare și am început a depozita murături, căci avem solar, avem legume, fructe proprii și am început a face diverse conserve, soțul face chiar țuica lui de casă. Am comandat niște butoiașe în Moldova și astfel ne-a venit ideea aceasta de a le transmite copiilor ce înseamnă muzeu, beci, a croșeta, chiar și lucrurile croșetate le pun acolo și când intră cineva sunt mândră că așa la noi acasă se face.
Vocea Basarabiei: Tradiția e păstrată și departe de casă din moment ce ați decis să arătați acest spirit adevărat al gospodarului, așa s-ar putea spune, nu?
Aurelia Dub: Da, așa s-ar putea spune.
Vocea Basarabiei: Și cine vin, vin moldoveni, vin norvegieni, cine vine la un pahar de vorbă în beci?
Aurelia Dub: Avem foarte mulți cunoscuți moldoveni, dar în afară de moldoveni, eu, lucrând stilistă și acasă, am clienți de diferite naționalități – și armeni, și lituanieni, și polonezi. Pe majoritatea îi servesc, am și borcănașe cu ceva croșetat deasupra și le dăruiesc și vreau să spun că foarte mulți ne apreciază pentru aceste gesturi. Orice persoană care intră la noi în subsol neapărat iese cu ceva în mână, în sensul că cu mâna goală niciodată nimeni nu iese de acolo. Acolo stă tricolorul moldovenesc, covorul moldovenesc și alte lucruri de suflet.
Vocea Basarabiei: Și am mai aflat că ați organizat și șezători. Ce ar însemna o șezătoare? În Republica Moldova o șezătoare în sensul direct al cuvântului înseamnă când vin rude, vecini, cunoscuți și te ajută la țesut un covor, la făcut o altă lucrare, acolo ce fel de șezătoare ați organizat?
Aurelia Dub: Ne organizăm în scopul de a ne aduna, de a povesti, a discuta, de a ne cunoaște între noi, că noi suntem, de exemplu, practic 9-10 ani, poate cineva sunt de 15, de 20 de ani aici, ne cunoaștem mai bine, iar cei nou-veniți să se poată integra mai ușor în comunitate, în diasporă, când facem anunțuri că organizăm o șezătoare așteptăm persoane noi, chiar și pentru a-i ajuta, într-un fel. Avem grupuri făcute – „Moldoveni în Norvegia”, „Diaspora moldovenilor în Norvegia”, pot veni cu întrebări de genul cum să învețe mai repede limba, cum să-și facă actele etc. Adică nu coasem, nu țesem, am încercat într-un an să aducem fiecare câte ceva, dar au fost numai femei în primul an, atunci, da, am cusut, am împletit, care și ce a putut, am discutat, am stat la o vorbă bună, dar, în general, șezătorile aici se fac cu scopul de a integra cât mai multă lume.
Vocea Basarabiei: Ce își dorește cel mai mult Aurelia Dub acum, la aproape 10 ani de aflare în Norvegia?
Aurelia Dub: Cel mai mult îmi doresc să fie pace pe pământ, să ne putem întoarce acasă și să ne mândrim cu Moldovioara noastră. Asta e ceea ce mi-aș dori cel mai mult.
Vocea Basarabiei: Și peste 10 ani cum ați vrea să arate Republica Moldova?
Aurelia Dub: Să fie o Moldovă prosperă.
Vocea Basarabiei: Dar vă este clar de ce întârzie această bunăstare în casa cetățenilor, în stat?
Aurelia Dub: Da, pentru că 30 de ani am fost conduși de o guvernare proastă, de aceea și este această întârziere atât de mare.
Am mers pe un drum greșit, cu președinți corupți, nu numai președinți, dar și guvernări care s-au gândit numai la buzunarele lor, nu și la lume.
Vocea Basarabiei: Vă așteptăm cu drag în Republica Moldova și atunci când decideți să reveniți și pe o perioadă scurtă, invitația noastră e ca să ajungeți și la Vocea Basarabiei.
Aurelia Dub: Mulțumesc, dna Valentina! Vă admir, vă urmăresc emisiunile și sunt mândră că faceți asemenea emisiuni. Noi sperăm că așa și va fi, drumul este pornit și eu cred că este un drum corect.
Eu o admir pe președinta noastră, dna Maia Sandu. Este o femeie destul de puternică și face față tuturor greutăților care sunt acum în Republica Moldova, legate de războiul declanșat de Rusia în Ucraina și ea face față la toate aceste greutăți. Jos pălăria, cum s-ar spune, în fața Domniei Sale! Noi avem cu cine ne mândri la momentul de față.
