Andriano Marian este fondator și dirijor al Moldovan National Youth Orchestra. De 12 ani are grijă ca această orchestră să funcționeze bine și să promoveze dragostea față de muzica clasică. Expediția de muzică clasică La La Play, când au cutreierat țara în lung și în lat, a demonstrate cât de mult e nevoie să li se ofere persoanelor din mediul rural accesul la muzica clasică. Valentina Ursu a discutat cu Andriano Marian despre importanta proiectelor culturale în Republica Moldova.
Vocea Basarabiei: Vorbim astăzi despre orchestra lui Andriano Marian, care e considerat unul dintre cele mai reușite proiecte culturale în Republica Moldova, dar deja s-a auzit despre acest proiect și mai departe de hotarele Republicii Moldova. E o diferență mare între cum a început și unde a ajuns acest colectiv?
Andriano Marian: Noi am început prima oară, cum fac și alte orchestre din Europa, adică reședințe de vară profunde, 7 zile de lucru, cu tineri din alte țări, program de muzică clasică și probabil ceea ce mă bucură pe mine – continuăm să facem asta în continuare, să dezvoltăm proiectele astea care au fost la baza orchestrei, dar avem ramificări mai exotice, mai atipice pentru alte orchestre de tineret, conceptul sau anumite idei ale mele sau ale colegilor le transpunem în realitate, asta e schimbarea față de început.
Vocea Basarabiei: Dar ați început cu un număr mai mic de tineri talentați…
Andriano Marian: Am început cu 41.
Vocea Basarabiei: Și ați ajuns acum la câteva sute.
Andriano Marian: Am crescut de atunci, sigur, 41, 60, 70, 80, 100… Dacă vorbim de câteva sute, cred că asta ne-am referi la suma totală între copiii din Corul „Voices” și orchestră. Dar desigur că ce înseamnă o orchestră simfonică? Asta, bine, doar dacă nu cânți Simfonia Nr. 8 de Gustav Mahler, compozitor austriac, în care îți trebuie 1.000 de oameni. Dar, în general, pentru programele mai mari – maximum 110 oameni. Într-un număr maximal, 104 oameni, noi am fost într-un program de muzică clasică, în 2016, la Kiev. Depinde, de exemplu, dacă ai un program cu cor, cum am fost noi la Sibiu anul trecut, atunci 140 de oameni, adică multe suflete.
Vocea Basarabiei: E nevoie și de mulți bani?
Andriano Marian: Da, în general, nu contează de unde e, din Africa sau din Europa, orchestra, dacă vorbim ca manager de la pragmatic și logistic, e un proiect scump, foarte scump, pentru că e relevant.
De exemplu, doar du-te la un festival, nu vorbesc de un turneu plătit cu orchestre profesioniste sau turnee plătite, dar, efectiv te duci cu un autocar de tineri, na, te duci, o cazare e 50, 60, 70 de euro. E scump, de asta, bănuiesc eu, mai rar vezi orchestre, dar e mai apreciat.
Vocea Basarabiei: Dar cum se zice? Mai întâi se lucrează pentru imagine ca după asta imaginea să lucreze pentru acest minunat colectiv al orchestrei și din moment ce aveți o imagine bună, acum nu știu, se consideră că mergeți cu mâna întinsă la autoritățile statului, la parteneri externi, că ați fost sprijiniți financiar inclusiv de partenerii externi?
Andriano Marian:
Partenerii externi joacă un rol vital, adică dacă nu erau ei nu cred că puteam să dezvoltăm proiectele, era să fim destul de limitați în expunerea artistică. Nu doar în cultură, dar și în alte domenii, infrastructură, social, partenerii externi joacă un rol vital, inclusiv pentru noi personal.
Dar mâna întinsă n-aș spune că e ceea ce ține de noi, poate a fost primul an când îți rupi părul, pentru că nu te știe nimeni, cum a fost în 2011, dai sute de telefoane, ajungi la cea mai mică fermă de lactate ca să suni pe cineva.
Vocea Basarabiei: Să fie sponsor?
Andriano Marian: Da-da, pentru că așa-i la început, nu ai bani cu ce să faci și vrei să faci. Acum nu e chiar mâna întinsă, dar, credeți-mă, chiar dacă vine partenerul și îți spune: „Totul e fain, super, mega”, dar nu suntem lipsiți de aspectul ciclic, tehnic al unui grant, în ianuarie sau când e cazul stau, scriu, aplic, după aia raportări, pe lângă sunete fortepiano, după culise sunt alte chestii, desigur.
Vocea Basarabiei: Eu am crezut că ați ajuns la timpul când sunt prea mulți bani și nu știți cum să-i gestionați, să-i administrați, să-i împărțiți, câte concerte de făcut, unde să mai ajungeți.
Andriano Marian: Nu, ajungem să avem foarte multe proiecte. Anul trecut, de exemplu, am avut și un aspect că chiar cu elvețienii am scris cred că vreo 15 activități, nu neapărat foarte mari, dar pe toate am vrut să le fac, n-am făcut doar una, dar au zis că nu, e OK, stai liniștit. Acum, știți, și eu sunt pofticios, ca și dvs., adică vreau mai multe, vreau idei noi, stai că-i prea mult, nu reușești, nu e bine, trebuie mai calm.
Vocea Basarabiei: Cât de mult s-au obișnuit moldovenii să savureze din adevăratele valori, inclusiv culturale, pentru că eu văd tineri care vin la concertele pe care le organizați și mă bucur foarte mult că chiar unii arată pe față că sunt împătimiți de ceea ce propuneți publicului?
Andriano Marian: Pot să spun cu claritate că avem un public foarte fain, dar e vorba de Chișinău.
Problema este că nu avem o viziune per total ca acest ecosistem de actori din segment care suntem noi, problema e că nu e de vină cineva, dar nu avem o viziune comună că, uite, Chișinăul e OK, dar până la Stăuceni e una, însă după asta în ce oraș ați auzit sau ați văzut că, de exemplu, se joacă o piesă de teatru?
Bine, la Bălți e parțial, acolo am fost…
Vocea Basarabiei: Și la Cahul…
Andriano Marian: Și la Cahul. În alte orașe care, ceea ce normal un concert, nu contează de care, dar, uite, se vând bilete, oamenii vin, deci, asta e problema…
Vocea Basarabiei: De asta și se spune că e mai degrabă multă degradare decât promovare a culturii. Și aici cred că ar trebui și implicarea inclusiv a voastră și a autorităților.
Andriano Marian: Da, noi ne implicăm masiv pe aducerea muzicii de calitate în spații neconvenționale, în sate, noi am umblat mult și cu La La Play, pentru că asta este prima etapă, tu nu poți să pui Bach sau să pui Vivaldi la o Casă de cultură, pentru că oamenii efectiv nici nu știu ce-i asta. Deci, ca și cum îți dă un ananas, dar ce-i asta ananas? Cumpără. Adică asta e ideea, deci, mai întâi gradual o iei, pentru că nu e nimeni de vină, asta e problema, oamenii au trăit într-o perioadă în care Stalin sau Hrușciov, sau asta, era o politică de stat foarte clară ce se ascultă, unde se ascultă.
Vocea Basarabiei: Ideologie…
Andriano Marian: Concertele erau cvasi-întâlniri politice, despre ce să vorbim, problema e de altă natură, dar e o discrepanță totală și foarte mare între Chișinău și regiuni, și cred că, dacă nu o să fie o viziune comună pe ce de făcut, de fapt noi știm toți ce trebuie de făcut, o să ne pară rău pe urmă foarte tare.
Vocea Basarabiei: Să nu vorbim despre regrete, dar mai degrabă despre reușite, și citeam undeva că ai făcut un top al greșelilor, ulterior și al sfaturilor pentru cei care vor să înceapă. Unu: să promiți doar lucruri pe care sigur le poți realiza. Ce ar însemna acest lucru?
Andriano Marian: Bine, eu țin la cuvânt destul de mult, ca și toți, noi mai avem, dar mie îmi place ceea ce zic, aceea să fac.
Vocea Basarabiei: Să nu lucrezi cu oamenii care pun sub pericol buna existență a grupului, mai bine oameni de nivelul mediu profesional, dar umani, decât foarte buni și experimentați profesioniști, dar mai puțin umani.
Andriano Marian: Bine, acum dacă aș reciti asta, nu știu cât de bine am scris-o, dar esența e că într-o echipă eu pun un accent pe aspectul uman, uneori, dacă și vorbim de mediul artistic, muzicienii sunt stranii sau mai diferiți unul de altul, dar sunt muzicieni care nu se integrează în grup și asta nu e neapărat ceva rău sau bun, dar asta poate să te coste, orchestra trebuie de văzut ca o echipă.
Vocea Basarabiei: Un tot întreg.
Andriano Marian: Ca un tot întreg, exact, și cine nu simte asta, nu e OK.
Vocea Basarabiei: Un proiect trebuie gândit neapărat pe termen mediu cel puțin?
Andriano Marian: Da, de exemplu, te gândești: merg la Orhei, după aia trebuie să știi dacă mergi mai departe la Bălți, gen să ai o direcție.
Vocea Basarabiei: Predictibilitate?
Andriano Marian: Da, măcar ce faci după asta, nu ce faci, dar ce înseamnă asta, ce o să-ți aducă asta, că altfel nu ai o curbă oarecare. Desigur este o oarecare raționalizare a experienței tale, dar și instinctul, instinctul e foarte important în general.
Vocea Basarabiei: Calitatea trebuie să fie un principiu, și nu o opțiune.
Andriano Marian: Asta desigur, fără asta nu e nimic.
Vocea Basarabiei: Abordarea sponsorilor ca pe niște prieteni, și nu ca parteneri de moment?
Andriano Marian: Da, pot să spun asta cu mâna pe inimă, colegi, prieteni, și nu doar așa, ai dat și bye-bye.
Vocea Basarabiei: Dar cum selectați voi repertoriul?
Andriano Marian: În funcție de concert, de exemplu, dacă faci un concert de muzică clasică, prima întrebare – să nu repeți ce ai mai făcut, doi la mână – vezi ce posibilități ai, pentru că poți să ai 20-30 de oameni sau 40. Pentru 20 de oameni poți să faci un anumit repertoriu, pentru 30-40 altul, Mozart ș.a.m.d. mai mulți – mai multe, te gândești și ce s-ar potrivi eventual cu un solist sau nu, îs mai multe chestii. Dacă vorbim, de exemplu, cum facem pentru 12 februarie, muzica anilor ‘60, retro, desigur că aici am încercat să luăm lupa și să vedem care e situația, ce se știe, ce nu se știe, ce lăsăm, ce nu lăsăm, ce dorim să scoatem din dulapuri ce stă acolo prăfuit, adică chestii care contează și merită a fi relansate.
Vocea Basarabiei: Ce se spune despre Moldova, că este un stat sărac, dar acolo unde e sărăcie e loc pentru cultură, se gândește cetățeanul și la spiritualitate?
Andriano Marian: Eu cred foarte simplu: unde este economie este și cultură, unde nu e economie…
Vocea Basarabiei: Economie avansată, dezvoltată?
Andriano Marian: Nu vorbesc de avansată…
Dacă o persoană dintr-o clasă medie poate să-și permită să plece și la un concert, și pleacă normal, nu se gândește că trebuie să economisească pe un bilet, în lumea de astăzi nu mai există, trebuie să gândim asta mult mai laconic și mai pragmatic. E un adevăr că oamenii care au un nivel OK de viață își permit și o viață culturală.
Vocea Basarabiei: Și totuși, voi ați țintit privirea și către generația tânără, pentru că despre ei ce se spune că mai degrabă îi găsești prin discotecă, prin bar, acolo unde e distracție multă, iar ceea ce propuneți voi totuși e muzică de calitate, și ați reușit. E greu și cum vedeți această generație tânără?
Andriano Marian: Generalizarea nu aduce la nimic bun. Haideți să vă zic doar o chestie. De exemplu, în Germania, am fost de două ori, publicul din sală era extraordinar, dar nu prea am zărit în public nicio persoană mai jos de 35 de ani. Da, da, da, asta este o chestie adevărată. Respectiv, despre ce vorbim, tinerii, chiar și prima dată când am auzit: iată, că tinerii ascultă, cum îl cheamă pe acesta rus, Morgenshtern sau, da, puțin am avut și eu reacția aia, dar tinerii trebuie să-și caute de a experimenta, adică tu ai după 14 ani, ascultă, vezi, îți place club, îți place disco, îți place asta. Nu-mi place chestia asta că punem tinerii într-un compartiment, în altul, nu, eu socot că tinerii acum, mai ales în Chișinău, și eu câteodată zic: iaca, generația asta, dar nu e adevărat, generația o să fie mult mai bună și o să fie mai bună ca noi. Trebuie să fie, nu știu pe termen lung cum o să se expună, dar în ograda unde e mama mea, deci, unde noi jucam fotbal chiar și cu Radu în fiecare zi…
Vocea Basarabiei: Radu Marian este fratele lui Andriano Marian.
Andriano Marian: Da, salut Radu!
Vocea Basarabiei: Și în ograda mamei…
Andriano Marian: Când jucam fotbal nu creștea iarba, pentru că era atâta colb, că nu reușea, dar acum, bine, sunt gadgeturile astea, dar e o tendință, ce să faci? Apar Open Air, programe. Eu cred că totul e bine, tinerii aceștia prind mult mai repede chiar ca generațiile noastre, dar o expunere, o să fiu foarte subiectiv, dar nu mi-aș face griji de viitorul lor. Ce ține de preferințe, pot spune doar că avem mult public tânăr, e adevărat și dacă ar fi o întrebare de realizările noastre, asta cred că ar fi cea mai mare, pentru că avem un public foarte frumos și te bucuri inclusiv că e tânăr, iar asta înseamnă mult pentru noi.
Vocea Basarabiei: Unsprezece ani de activitate are această orchestră. Acum, după o carieră atât de fulminantă, ce și-ar mai dori Andriano Marian?
Andriano Marian: Eu cred că mai este încă mult de mâncat terci de acela… european și trebuie de văzut. Eu sunt adeptul ideii că atâta timp cât o să-mi placă chestia asta, atât am s-o fac și gata.
Vocea Basarabiei: Dar ar putea să vină ziua când lui Andriano Marian să nu-i mai placă ceea ce face?
Andriano Marian: Muzica sigur că o să rămână, nu mă despart de muzică oriunde și oricât se poate, dar vorbesc și eu așa, adică dacă o să-mi dau seama că nu mai produc ceva bun, nu trebuie să te mai ții de asta. Mulți fac greșeala aceasta că tot fac, tot nu știu ce, chiar vorbeam și cu unii dintre colegii mei, nu numai de la noi, dar și prin România, au deja 80 de ani, trebuie să ieși frumos. Când atingi o culminație oarecare, ieși din jocul acesta, lasă-l.
Vocea Basarabiei: Bine, dar se investește mult și efort, și chiar se face uneori și sacrificiu, că nu toate rezultatele acestea apar așa, ca după o ploaie?
Andriano Marian: Nu, eu cred că atâta timp cât o să simțim că este o comuniune între noi și public o să continuăm chestia asta.
Vocea Basarabiei: Și solicitare din partea consumatorului…
Andriano Marian: Da, absolut. Am avut azi o întrebare la un interviu din România și asta m-au întrebat. Bine, răspunsul meu cumva era și de acolo rezultă și întrebarea: eu cred că dacă vezi că sala e plină sau sunt oameni acolo, bine, nu-i aproape full, dar sunt oameni acolo și oamenii așteaptă, și oamenii pleacă acasă fericiți, asta înseamnă că tu ești OK. Dacă asta nu se întâmplă, adică cel puțin nu sunt după asta oameni care să-ți spună că e OK, de exemplu, după ultimul episod simfonic, unii care au fost la ultimele trei ediții mi-au zis: „Adrian, foarte fain, foarte bine, dar uite că nu era așa…” Unii mi-au zis că e mai bun decât anul trecut, eu iau asta și, de fapt, adevărul este la ei, nu la mine, că eu cred că bucățile sunt mai bune, dar publicul ce simte? Doar până la urmă, ce are el? El vine pe 2-3 ore la concert, el nu are o așa relație cum am eu foarte…, asta-i al meu, eu mă scol cu asta, eu mă gândesc la asta, el vine și dacă te respectă, el îți dă o notă și-ți spune în față: „Uite, mie mi-a plăcut mai tare decât anul trecut sau nu”. Atunci când primești asta, foarte mult te ajută, adică stai și te mai gândești ce acolo nu-i bine. Și așa se întâmplă lucrurile, adică asta înseamnă mult.
Vocea Basarabiei: Ce viitor ar trebui să aibă Republica Moldova în percepția lui Andriano Marian? Pentru că am vorbit despre o Moldovă săracă și aș vrea să continui tu lista cum vezi Moldova, în următorii 10 ani cum ai vrea să arate?
Andriano Marian:
Ideal ar fi să fim deja în Schengen, dar asta nu va fi. Eu sunt realist, dar sigur că în Uniunea Europeană și NATO și desigur că acum eu cred că ar putea fi o ocazie pentru noi extraordinară ca să se schimbe la 180 de grade lucrurile și să fim în această mare familie europeană. E clar că suntem deja în Europa, dar să fim așa cum trebuie și atunci lucrurile se vor aranja de la sine.
Vocea Basarabiei: Cine face schimbarea?
Andriano Marian: Acum nu depinde de noi, depinde de acei oameni din Ucraina care stau acolo și țin piept agresiunii ruse.
Vocea Basarabiei: Rămâne a fi Ucraina un scut de pază pentru Republica Moldova?
Andriano Marian: Evident! Din 24 februarie anul trecut și până acum asta se și întâmplă. Așa suntem noi, oamenii, noi uităm, dar ceea ce ne ține, inclusiv interviul acesta, adică suntem acasă, oamenii mai cumpără de pe internet ceva, se duc la magazin, adică noi nu înțelegem, dar dacă era să fie luată Odesa, cred că…
Vocea Basarabiei: Dar cât de compatibilă este această situație, pentru că în imediata vecinătate a Republicii Moldova e război, iar aici artiștii totuși vor să se consume arta?
Andriano Marian: Mie îmi place vorba asta – show mask go on și cel puțin mulți din colegii mei la rock simfonic am spus, încă o dată la ultimul concert am spus și chiar la „Arena Chișinău” am spus „Slavă Ucrainei!”. Nu trebuie să uităm chestia asta niciodată, adică trebuie să spunem deschis, trebuie să menționăm. Și ceea ce facem noi, în luna iulie am invitat corul din Vinnița, l-am invitat după bombardamente, au fost în cor inclusiv bărbați, acceptați de armata lor să treacă pentru câteva zile, au cântat Simfonia Nr. 9 de Beethoven aici și la Sibiu. Deci, noi integrăm și copii de acolo, am avut 8 copii din Ucraina în Corul „Voices”. Desigur că trebuie să facem măcar ceva și să integrăm acești copii, acești oameni.
Vocea Basarabiei: Poate arta să devină arma cea mai puternică și să fie instaurată pacea aici, unde e atâta instabilitate și impredictibilitate?
Andriano Marian: Între oameni, da. Atenție! La politicieni nu le prea pasă, pentru că eu am experiența din partea stângă a Nistrului.
Noi am avut deja multe concerte acolo și când mergi cu muzică nu mai contează nimic. Asta-i ideea, deci noi trebuie să lucrăm pe partea asta, măcar între noi, oamenii, venim noi cu o piesă de-a noastră, ei vin cu de-ale lor și astfel facem unirea, cel puțin pe moment, pentru că sportul și cultura întotdeauna au fost ambasadori puternici.
Vocea Basarabiei: Reunificarea celor două maluri ale Nistrului e aproape?
Andriano Marian: Eu cred că depinde foarte mult de ce se întâmplă acolo, dar o să apară o fereastră și nu trebuie de ratat șansa aceasta.
Vocea Basarabiei: Și această șansă este?…
Andriano Marian: Păi, treptat desigur că această îmbibare, mai spre contopire, pentru că integrarea… Sincer, eu am fost acolo datorită chiar și la un proiect, eu am fost de multe ori și îmi place foarte mult acolo, cu excepția desigur anumitor componente, dar sunt niște oameni extraordinari. Și ei vor, la fel ca și noi, să trăiască bine și în pace.
Vocea Basarabiei: Dar în societatea moldavă deseori se discută despre reunificarea celor două maluri ale Nistrului și reunificarea celor două maluri ale Prutului.
Andriano Marian: Bine, asta cu Prutul mai bine s-o lăsăm să se întâmple de la sine.Da, în UE. Problema este că eu tot aveam o impresie oarecare, dar, când am început să merg acolo, mi-am dat seama că oamenii sunt tare de treabă.
Vocea Basarabiei: Acolo, la Tiraspol?
Andriano Marian: În partea stângă pe tot malul am fost, am fost și în Camenca, și în alte localități și oamenii poate-s mai rigizi, mai atenți, dar sunt oameni care vor ceea ce vrem și noi, vor să fie pace, copiii să trăiască bine și să aibă un viitor. Ei tare bine înțeleg toate astea, dar, mă rog, sunt aspectele acestea de mai sus.
Vocea Basarabiei: Și următoarea voastră prezență când va fi, unde va fi?
Andriano Marian: Pe 12 februarie, la ora 18.00, la Palatul Național, la concertul „Țară mică – cântec mare”. Vă așteptăm cu mult drag.
